Citate de Georges Lemaître

Nu există conflict între religie și știință.

Biblia nu știe nimic despre fizică, iar fizica nu știe nimic despre Dumnezeu. © CCC

Frumuseţea cosmosului este dată nu numai de unitatea în varietate, ci şi de varietatea în unitate.

Eram interesat de adevăr, din punct de vedere al mântuirii, la fel de mult ca și de adevăr din punct de vedere al certitudinii științifice. Mi s-a părut că există două căi către adevăr și am decis să le urmez pe amândouă. © CCC

Progresul științific este descoperirea unei simplități din ce în ce mai cuprinzătoare... Succesele anterioare ne dau încredere în viitorul științei: devenim din ce în ce mai conștienți de faptul că universul este cognoscibil. © CCC

Dacă lumea a pornit de la o singură cuantă, noțiunile de spațiu și timp nu mai au nici un sens la început; [cele două noțiuni] capătă sens numai atunci când cuanta originală s-a divizat într-un număr suficient de mare de cuante.

Dacă această ipoteză este corectă, începutul lumii a avut loc cu puțin înainte de începutul spațiului și al timpului. Cred că un astfel de început al lumii este suficient de departe de ordinea actuală a Naturii pentru a nu fi deloc respingător. © CCC

La întrebarea: „Ce se întâmplă după ce murim?" ca și la întrebarea "Ce a fost înainte de începutul universului și ce va fi după sfârșitul lui?” există mai multe răspunsuri contradictorii, dar niciunul nu se impune. La prima întrebare: Nu se întâmplă nimic. La a doua întrebare: A existat altceva – de exemplu, o infinitate de istorii, universuri și spirite. La a treia întrebare: Există Dumnezeu. Și aceste trei răspunsuri, care ne dezbină atât de puternic, poate nu sunt incompatibile. Puteți argumenta, de exemplu, că, radical diferit de orice ne este permis să ne imaginăm sau să concepem, Dumnezeu scoate lumea din nimic – adică din Sine, unde totul și nimic se confundă pentru totdeauna. Între început și sfârșit, despre natură, oameni, mersul evenimentelor, știm aproape totul – și în orice caz din ce în ce mai mult. Înainte de început și după sfârșit, este o altă poveste. Nu știm nimic. Nu putem ști nimic. Un gol. O angoasă. Pare a fi un secret. (Călăuza rătăciților, Angoasa) © CCC

Ar trebui ca un preot să respingă relativitatea pentru că nu conține o expunere cu autoritate asupra doctrinei Treimii? Odată ce realizezi că Biblia nu se pretinde a fi un manual de științe, vechea controversă dintre religie și știință dispare... Doctrina Trinității este mult mai greu de înțeles decât orice în relativitate sau în mecanica cuantică; dar, fiind necesară pentru mântuire, doctrina este afirmată în Biblie. Dacă teoria relativității ar fi fost necesară și pentru mântuire, ea i-ar fi fost revelată Sfântului Pavel sau lui Moise. © CCC

Există o anumită senzație în care aș spune că universul are un scop. Nu este acolo întâmplător. © CCC

Dacă astrele erau imobile, timpul și spațiul n-ar mai fi existat. (Marea Lege, gravitația universală și forța centripetă, 1933)

Poate fi dificil să urmărim ideea în detaliu, deoarece încă nu suntem capabili să numărăm pachetele de undă în fiecare caz. De exemplu, se poate ca un nucleu atomic să fie socotit ca o cuantă unică. © CCC

În procesele atomice, noțiunile de spațiu și timp nu sunt decât niște noțiuni statistice, ele slăbesc atunci când sunt aplicate fenomenelor individuale, implicând un număr mic de cuante. Dacă lumea a pornit de la o singură cuantă, noțiunile de spațiu și timp nu mai au nici un sens la început; [cele două noțiuni] capătă sens numai atunci când cuanta originală s-a divizat într-un număr suficient de mare cuante.

Universul este un loc mare, probabil cel mai mare.

Principiile termodinamicii, din punct de vedere al teoriei cuantice, ar putea fi enunțate astfel: (1) Suma totală a energiei este distribuită în cuante discrete. (2) Numărul cuantelor distincte crește în permanență. Dacă mergem înapoi în timp, vom găsi din ce în ce mai puține cuante, până la momentul la care Universul era alcătuit din câteva sau chiar dintr-o singură cuantă.

Calea Lactee va fuziona cu vecina sa Andromeda in aproximativ patru miliarde de ani. In doua mii de miliarde de ani urmasii nostri vor avea impresia ca intregul univers se reduce la metagalaxia lor si ca aceasta este inconjurata doar de spatiu gol. Ei vor crede, in mod eronat, ca acest spatiu este static, pentru ca in lipsa galaxiei din afara metagalaxiei, nu vor dispune de nici un reper pentru a masura expansiunea universului, ca sa nu mai vorbim de miscarea sa accelerata! (Plenitudinea vidului) © CCC

Întotdeauna am fost interesată de spațiu și de ideea explorării în acea zonă de când eram copil, prin anii '60. © CCC

Nu avem nici o idee despre 96% din continutul universului! Vulpea lui Saint-Exupéry nu stia cat adevar se afla in spusele ei atunci cand ii marturisea Micului Prinț: "Esentialul este invizibil pentru ochi." (Cosmosul si lotusul) © CCC

Pe acest Pământ pe care trăim, totul se grăbește să dispară. Asta e regula. Nimeni nu poate face nimic. Timpul trece, anii trec, viața trece și noi trecem. Nimic nu durează. Totul trece. Fără cea mai mică excepție. Bucuriile noastre, durerile noastre, obiceiurile noastre, credințele noastre, limbile noastre, civilizațiile noastre. Pământul nostru va fi doar o mare ruină și toate acestea vor trece. La fel, Soarele și galaxia noastră. Și universul? Multă vreme, oamenii au crezut că universul este etern. Dar spre începutul secolului trecut, prin calcul și observație, mai aproape de Geneză decât majoritatea filozofilor, știința a descoperit că, asemenea vieții, și universul are o istorie. A avut un început și va avea un sfârșit. Va trece ca și oamenii. (Călăuza rătăciților, Dispariția) © CCC

Toți oamenii treji nu au decât un singur univers, pe când cei ce dorm au, fiecare, universul lor. (Fragmente originale)