Citate de Heinrich Heine

Eu nu ştiu ce poate să fie Că-mi sună mereu în urechi Cu veşnica-i melancolie Un basm din zilele vechi.   Se-ntunecă fără de veste, Lin apele Rinului curg, Şi cresc ale munţilor creste Măreţ strălucind în amurg.   Pe stâncă un chip de femeie S-arată din negură blând, Brăţara-i de aur scânteie, Ea-şi piaptănă părul cântând.   Ea-şi piaptănă părul şi cântă Un cântec de vrajă al ei; Te farmecă şi te-nspăimântă Cântarea frumoasei femei!   Pescarul, nebun, se repede Cu luntrea lui mică şi, dus, Nici valuri, nici stâncă nu vede, El caută numai în sus.   Vâltoarea-l izbeşte de coasta Stâncoasă, şi moare-necat: Loreley a făcut-o aceasta Cu viersul ei fermecat. (Lorelei) (Traducere de Șt. O. Iosif)

Orgoliul nu e decat o varietate a egoismului.

Exista oameni care cred ca cunosc bine pasarea, pentru ca au vazut oul din care a iesit.

Fiecare epoca isi are problemele ei, si prin rezolvarea lor omenirea face un pas inainte... Fiecare epoca isi inchipuie ca lupta ei este cea mai importanta dintre toate. Aceasta este credinta propriu-zisa a epocii, pentru care ea traieste si moare.

Ce fiinte ciudate mai sunt si oamenii! Ce ciudata e viata lor! Ce tragica le este soarta! Se iubesc intre ei si de multe ori nu se cade sa spuna ca se iubesc, iar cand se intampla sa poata spune, rareori se inteleg unii pe altii. Sunt muritori, numai putina vreme le e dat sa caute fericirea, trebuie sa o prinda repede, s-o stranga cu graba la piept, pana nu le scapa din maini. Si de aceea li-s cantecele de dragoste asa de gingase si de adanci, pline de o dulce sfiala, sau deznadajduit de vesele, cu un amestec straniu de bucurie si durere. Gandul mortii isi arunca umbra melancolica peste clipele lor cele mai fericite si ii mangaie in nenorocire. Pot sa planga. Cata poezie intr-o lacrima omeneasca!

Este o lege a omenirii ca noile interese, ideile fecunde, progresul, sa invinga pana la urma traditiile invechite, obiceiurile ignorante si preocuparile conservatoare.

Orice progres apare ca un sacrilegiu fata de ceva sacru, ca o rebeliune impotriva starilor vechi, pe cale de disparitie, dar sanctificate prin obisnuinta.

Libertatea si progresul constitute nu numai telul artei, dar si al intregii vieti.

Forta invincibila care a impins lumea inainte nu e iubirea fericita, ci aceea implinita.

Istoria progresului omenirii, care a inaintat prin batalii si varsari de sange, este asemenea formarii carbunelui; o mare cantitate de lemn este necesara pentru realizarea unei mici cantitati de carbune.

Adevaratul progres democratic nu consta in a cobori elita la nivelul mulţimii, ci in a ridica mulţimea la nivelul elitei. Le véritable progrès démocratique n'est pas d'abaisser l'élite au niveau de la foule, mais d'élever la foule vers l'élite. (Hier et demain) © CCC

Dragostea este o poveste străveche, dar care este totdeauna nouă.

Sageata nu mai apartine arcasului de indata ce a fost slobozita din coarda arcului, iar cuvantul nu mai apartine vorbitorului din clipa cand a fost rostit.

Fetele sunt trandafirii din cununa vietii. Trandafirii si fetele dau stralucire primaverii. (traducere CCC - Copyright ©2013)

Lumea progreseaza datorita lucrurilor imposibile care au fost realizate.

Sunt mai mulţi proşti decât oameni pe lume

Dacă admitem că știinţa nu are limită, de ce am limita progresul în acest domeniu [geriatrie, gerontologie], în care deja există rezultate convingătoare?

Progresul umanitatii nu se poate intemeia pe minciuna, ci numai pe sinceritate si adevar.

Oamenii cu adevarat progresisti sunt cei care au ca punct de plecare un respect profund pentru trecut.

...Se pare ca a trecut acea perioada mondiala a istoriei universale, in care actiunile individuale ieseau in evidenta; eroii timpurilor mai noi sunt insesi popoarele, partidele, masele; tragedia moderna se deosebeste de cea antica prin aceea ca astazi corurile sunt acelea care actioneaza si joaca rolurile principale, pe cand zeii, eroii si tiranii, care erau pe vremuri personaje active, sunt redusi la rolul unor reprezentanti mediocri ai vointei partidelor si actiunii popoarelor.