Citate Celebre Cogito
Citate Celebre & Enciclopedie

Heinrich Heine


Heinrich Heine, pe numele complet Christian Johann Heinrich Heine, numele original (până în 1825) Harry Heine, 13 dec. 1797 – 17 febr. 1856, născut la Düsseldorf (acum în Germania), mare poet liric și democrat revoluționar german. A trăit 59 de ani.

Reputația sa internațională și influența literară au fost consacrate de antologia lirică Buch der Lieder (Cartea cântecelor), 1827, frecvent transpusă pe muzică, deși poeziile mai sumbre, din ultimii săi ani, sunt, de asemenea, foarte apreciate.

Heine este considerat „ultimul poet al romantismului” și, în același timp, cel care l-a încheiat. A ridicat limbajul cotidian la rangul de limbaj poetic, rubrica culturală și jurnalul de călătorie la rangul de gen artistic și a conferit literaturii germane o delicatețe elegantă până atunci necunoscută.

Puține dintre operele poeților de limbă germană au fost traduse și transpuse pe muzică la fel de mult ca poeziile sale. Jurnalist critic și politic angajat, eseist, satirist și polemist, Heine era la fel de admirat pe cât era de temut. Originile sale evreiești, precum și alegerile sale politice i-au adus ostilitate și ostracizare. Acest rol marginal i-a marcat viața, scrierile și istoria plină de evenimente a primirii operei sale.

La vârsta maturității, cu chip și barbă ce-i dădeau o alură shakespeariană, Heinrich Heine, care declara că nu are „nici Dumnezeu, nici Stăpân”, rămâne unul dintre cei mai mari poeți romantici germani ai secolului XIX.

Fiu de negustori, a lucrat o vreme într-un post comercial din Frankfurt, tocmai el care visa doar la poezie și libertate. Rebel față de orice autoritate, a studiat la Facultatea de Drept.

Condeiul său nostalgic a produs primele scrieri în 1821 cu volumul Poezii (Gedichte), în care Lorelei captivează marinarii cu cântecul ei fatal. Această poezie va marca puternic cultura germană în care legendele și fantezia formează laitmotivul.

Îndemnat de propria-i inimă, a publicat „Nordsee” în 1824, în urma unui sejur într-o stațiune balneară.

Dacă Heine a ajuns să-și finalizeze studiile printr-un doctorat în drept, acest lucru s-a datorat dorinței sale de a-și asigura independența financiară și nu din ambiție socială.

De origine evreiască, s-a străduit din greu să-și găsească un loc în administrație, deoarece, în statele germane, se practica antisemitismul.

A publicat Supliment (Nachträge) și apoi impresiile sale de călătorie în Cartea cântecelor (Buch der lieder), în 1827, ce ocupă un loc important în literatura germană.

Rătăcind între Florența, Berlin și Veneția, s-a stabilit definitiv la Paris, în 1831, unde a lucrat în calitate de corespondent pentru ziarul Morgenblatt. La Paris, capitala libertății, Heine s-a putut dedica poeziei și satirei, în timp ce ducea o viață de plăceri. În ultima perioadă a vieții, a publicat Germania, o poveste de iarnă, 1844;  Atta Troll. Visul unei nopți de vară, 1847.

Opere principale:

– antologia lirică: Cartea cântecelor, 1827;

– Poezii noi, 1844; Poezii, 1853 și 1854;

– poemul satiric: Germania;

– Impresii de călătorie, 1826 – 1831; Nopțile florentine, 1837;

– Idei. Cartea Le Grand, 1827; Afaceri franceze, 1832; Școala romantică, 1833–1835; Despre istoria religiei și filozofiei în Germania, 1834–1835; Germania, o poveste de iarnă, 1844;  Atta Troll. Visul unei nopți de vară, 1847; Romanzero, 1851; Lutezia, 1854;

– volumul Confesiuni, 1854.

Citate asemanatoare

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.