Citate de Heinrich Heine

Tandretea este repausul pasiunii. © CCC

Pasiunile omului sunt doar mijloace pe care natura le folosește pentru a-și îndeplini planurile. (Justine) © CCC

Intelectul uman datoreaza mult pasiunilor.

Fara pasiune, omul nu este decat o forta latenta, o simpla posibilitate, asemenea cu piatra care asteapta lovitura fierului pentru a putea scoate scantei.

Toti avem obiceiul sa exageram pasiunea pe care o inspiram altora.

Pasiunile sunt vanturile care umfla panzele corabiei; uneori o scufunda, dar fara de ele corabia n-ar putea merge.

Asa cum in fotografia unui copil descoperim cu uimire trasaturile batranului, tot astfel pasiunile adolescentei ard inca in inima omului matur.

Orgoliul nu e decat o varietate a egoismului.

Cumpatatii au dainuit, pasionatii au trait. © CCC

Pentru oamenii care cunosc numai trecutul si viitorul si nu pot trai o eternitate in orice clipa a prezentului, pentru asemenea oameni moartea trebuie sa fie groaznica! Cand nu mai au cele doua carje, spatiul si timpul, cad in neantul etern.

Pamantul este stanca cea mare, de care omenirea, adevaratul Prometeu, e incatusata si sfasiata de vulturul indoielii. Ea a furat lumina si sufera pentru asta tortura.

In vartejul pasiunii trebuie pastrata masura care sa-i mai domoleasca putin salbaticia.

Cel ce se pricepe sa-si descrie atat de amanuntit pasiunea, fie ca e trista sau vesela, o simte atat de putin.

Orice opera mare se face cu pasiune.

Care este cel mai de seama lucru in arta? Cel care este cel mai de seama si in celelalte manifestari ale vietii: mandra libertate a gandirii.

...Se pare ca a trecut acea perioada mondiala a istoriei universale, in care actiunile individuale ieseau in evidenta; eroii timpurilor mai noi sunt insesi popoarele, partidele, masele; tragedia moderna se deosebeste de cea antica prin aceea ca astazi corurile sunt acelea care actioneaza si joaca rolurile principale, pe cand zeii, eroii si tiranii, care erau pe vremuri personaje active, sunt redusi la rolul unor reprezentanti mediocri ai vointei partidelor si actiunii popoarelor.

Nu e semn bun pentru nici o activitate daca la inceput exista dorinta arzatoare de a reusi - emulatie, mandrie, ambitie etc. Trebuie sa incepi prin a iubi tehnica fiecarei activitati pentru ea insasi, asa cum iubesti viata pentru viata. Numai aceasta e adevarata vocatie si marturie a unei reusite serioase. Trebuie, asadar, sa iubesti o activitate ca si cum n-ar mai fi nici o alta pe lume, pentru ea insasi.

Aprob din toata inima marile pasiuni: ele dovedesc maretia sufletului; si, desi nelinistea care izvoraste dintr-acestea este oarecum opusa severei intelepciuni, ele se acorda totusi atat de bine cu cea mai austera virtute, incat consider ca nu pot fi pe drept condamnate.

Iubirea e singura pasiune ce nu suporta nici trecut, nici viitor. © CCC

Mă-ntreb ce-ar putea să însemne Mâhnirea din sufletul meu. E-o veche poveste, pesemne, Ce-mi stăruie-n minte mereu. E clipa când se înserează, Iar Rinul curge domol. Mai arde o ultimă rază Pe creștetul muntelui gol. Mai mândră-ntre mândre fecioare, Cu părul de aur, stă sus. Cosița și-o piaptănă-n zare De aur scăldată-n apus. Se piaptănă-n raza-aurie C-un piepten de aur, cântând. Vrăjită-i acea melodie, Descântecul ei de ne-nfrânt. Vâslașul ascultă din luntre Și-un dor îl încearcă nespus. Cum poate el stânca s-o-nfrunte Când ochii lui cată în sus? La urmă se pierde-n vâltoare, Furat de mirajul bălai, De vină a fost mi se pare, Cu cântecul ei, Lorelei. (Lorelei)