Citate de Antoine Riboud

Sufletul nostru e o urna in care inchidem cenusa patimilor stinse.

Un dram de pasiune întărește spiritul; prea multă, îl înăbușă. (Viața lui Henry Brulard)

Se tin discursuri nesfarsite impotriva pasiunilor. Toate suferintele omului se pun pe socoteala lor si se uita ca tot ele sunt si izvorul tuturor placerilor lui. In constitutia lor exista un element despre care nu se poate spune nici prea mult bine, nici prea mult rau: ceea ce nu-mi place insa este ca ele nu sunt privite decat in aspectul lor negativ… numai pasiunile, pasiunile mari, pot sa inalte sufletul la lucrurile mari. Fara pasiuni nu exista nici sublimul, fie in moravuri, fie in creatie, si artele frumoase s-ar intoarce inapoi la copilaria lor, iar virtutea s-ar bagateliza . . .

Tot ce in suflet e o pasiune e in corp o actiune.

Numai pasiunile mari pot da nastere oamenilor mari.

Pasiunile conduc pe aceia care se avanta cu ardoare pe calea intelepciunii; ele sunt acelea care ii indeamna sa indeplineasca toate indatoririle virtutii si le inspira gandul si dorinta de a face binele.

Un suflet care nu are la baza o credinta puternica, o pasiune unica si dominanta, un entuziasm violent pentru o actiune sau o opera intreprinsa, acel suflet nu poate cunoaste nici soliditatea moralei, nici beatitudinea triumfului. Optimismul, energia constienta, vointa de fier, placerea intensa de a trai nu pot niciodata locui intr-un suflet sterp de marile credinte sau sublimele pasiuni.

Numai o pasiune poate sa invinga o pasiune.

Tandretea este repausul pasiunii. © CCC

Pasiune fara excese nu exista.

Asa cum in fotografia unui copil descoperim cu uimire trasaturile batranului, tot astfel pasiunile adolescentei ard inca in inima omului matur.

Nimic nu se poate face fara pasiune.

Cu cat ai mai mult spirit, cu atat ai pasiuni mai mari; pentru ca pasiunile, nefiind decat sentimente si ganduri care apartin spiritului, desi sunt prilejuite de corp, este clar ca nu sunt decat spiritul insusi si ca, astfel, indeplinesc ceea ce-i este propriu lui. Nu vorbesc decat de marile pasiuni; caci celelalte se afla intr-un amestec ce cauzeaza o confuzie foarte incomoda; lucru care, bineinteles, nu li se intampla celor ce au spirit. Intr-un suflet mare, totul este mare.

Ignoranta si nesiguranta in privinta pedepselor sporesc elocventa pasiunilor.

Este cu neputinta sa se preintampine toate faptele rele la care dau nastere fierberea universala a pasiunilor umane.

Bucuria de a trai o da contrastul, jocul de umbra si lumina, de linie dreapta si franta, bucurie care se afirma strident ca un triumf peste durerea invinsa. Ce voluptate poate sa mai existe acolo unde nu e relief, deosebire, unde totul se anihileaza printr-un etern ritm de compensatie?

Toti avem obiceiul sa exageram pasiunea pe care o inspiram altora.

Intre pasiune si suferinta asemanarea este atat de mare incat, de-a lungul timpului, oamenii au ajuns sa le confunde si sa le boteze cu acelasi cuvant: patima, a patimi. O ironie filologica.

Orice opera mare se face cu pasiune.

Nicio pasiune nu egalează pasiunea de a modifica manuscrisul altuia.