Oamenii buni nu cunosc prevederea, pentru ca, si din instinct chiar, omul nobil niciodata nu crede pana la sfarsit ca raul exista intr-adevar. Prevederea este un fel de rautate fata de altul, intr-atat cat este necesara ca masura fata de sine. Marea bagare de seama vine din neincrederea in altul, iar neincrederea este despartirea oamenilor.
Omul imbatraneste numai cand imbatranesc toate pasiunile lui.
Cel temut e mai putin ferice decat cei de care se teme.
Cei mai multi oameni nu stiu ce vor, iar altii, in mare numar, nu stiu ce pot.
Cel mai mare creator al nefericirii omului este omul insusi.
Unii sunt fericiti fiindca nu cred in rau, altii pentru ca n-au crezut niciodata in fericire; si cu toate acestea, nici unii, nici altii n-au pierdut mai mult decat aceia care au cantarit toate relele si au numarat toate nefericirile.
Ciudat este ca omul adesea se teme tocmai de ceea ce spera.
Frica este un sentiment animalic in om; omul intreg nu se teme de nimic, afara de rusine si de lasitate.
Indragostitii sunt utopistii cei mai mari...In iubire se simte mai mult decat e nevoie, se sufera mai mult decat se cugeta, se viseaza mai mult decat se traieste, si se spune si ceea ce noi singuri nu credem.
Cei mai buni oameni sunt aceia care sunt cei mai severi fata de sine si care iarta altora chiar si ceea ce n-ar ierta niciodata lor insisi.
Daca vorbesti indelung despre nefericirea din viata, in cele din urma vei ajunge sa nu mai percepi viata decat numai prin nefericirile ei.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.