A permite prietenia înseamnă a renunţa la putere, a uita de frică, înseamnă a recunoaşte şi a iubi egalitatea celuilalt.
(A iubi din prietenie)
© CCC
Frica este un tiran și un despot, mai groaznic decât tortura, mai puternic decât șarpele.
© CCC
Uneori, îmi este atât de teamă ca nu cumva să fac o alegere greșită, încât, pur și simplu, nu mai fac nici o alegere.
© CCC
Tot reacţiune este şi obsesia fricosului şi repezirea viteazului; calitatea inimilor determină deosebirea.
(Cugetări)
Amoral este cine distinge binele de rău numai din instinct sau de frică. De aceea educaţiunea care se reazemă numai pe temerea pedepsei, este o dresare, nu o educaţiune, căci lasă amoralitatea netulburată.
(Cugetări)
Fericirea pe pământ e să mori iubind, înconjurat de iubire. Restul nu e nimic decât frică, pe care nu îndrăzneşti s-o mărturiseşti, nu e nimic decât artă.
(Călătorie la capătul nopții)
Sunt convins, că în timp de epidemie, frica de moarte omoară mai mulţi oameni, decât însuşi flagelul.
(Fumul amăgirilor)
Sunt bucurii care-ntristează,
Sunt întristări ce fericesc,
Sunt zile fără de lumină
Şi nopţi adânci ce strălucesc.
Sunt adevăruri ce doboară
Şi sunt minciuni care ridică,
Sunt împăraţi, atotputernici
Ce însă tremură de frică.
Sunt vieţi ce-au strălucit în viaţă,
Dar când s-au stins parcă n-au fost,
Palate care nu pot ţine
Cât o cocioabă adăpost.
Sunt oameni albi pe dinafară,
Dar negri în adâncul lor
Şi negri în afară, negri,
Da-n ei de-un alb strălucitor.
Sunt dulciuri ce-amărăsc ca fierea,
Dar şi amaruri ce-ndulcesc
Sunt nedreptăţi care îndreaptă,
Dreptăţi care nedreptăţesc.
Sunt multe contradicţii, multe:
Sunt uri adânci ce nasc iubiri,
Sunt suferinţi ce-aduc lumină
Şi fericiri nefericiri!…
(Contraste)