Citate de Iovan Ducici

Suntem atat de inflacarati, atat de nesocotiti in tinerete. Ne aruncam in viata cu atata insufletire. Inteligenta, oricat de aleasa, nu va putea inlocui niciodata timpul.

Tineretea este ca un copac mic si fraged, cele mai slabe vanturi sunt furtuni pentru el.

Oricine, in inflacararea tineretii sale, s-a crezut in stare de pasiuni uriase, de fapte marete, macar o zi, o clipa.

Sufletul copilului e cinstit, el nu poate fi cucerit de orice, dar se da intreg… copiii au in inima lor bogata putinta care lipseste celor mai multi dintre oamenii mari, de a intelege, de a admira, si intamplator, de a indeplini eroismul.

Tineretea zambeste fara motiv. Este unul din farmecele ei de capetenie.

Cel mai inalt semn de prietenie este sa te socotesti egal cu cel inferior tie... numai coborandu-ne noi, ridicam pe altii.

Oamenii buni nu cunosc prevederea, pentru ca, si din instinct chiar, omul nobil niciodata nu crede pana la sfarsit ca raul exista intr-adevar. Prevederea este un fel de rautate fata de altul, intr-atat cat este necesara ca masura fata de sine. Marea bagare de seama vine din neincrederea in altul, iar neincrederea este despartirea oamenilor.

Oamenii mari au fost fericire pentru omenire, dar au fost, de fapt, cei mai mari nefericiti.

Suntem intotdeauna nedrepti atunci cand gandim si vorbim despre altii, pentru ca pe unii ii infrumusetam cu simpatiile noastre, iar pe altii ii facem mai urati cu antipatia noastra si ambele sunt la fel de instinctive si oarbe.

O mare conditie a prieteniei este sa nu pretinzi recunostinta pentru serviciile facute.

Adevarata mare fericire este succesul operei proprii.

Seri, ah, seri albastre, nopți cu lună beată, Mândru-am fost și tânăr și frumos, odată… Pentru totdeauna, fără rost și parte, Toate pe alături au zburat, departe… Inima-i rănită, ochii stau s-apună…. Fericiri albastre! Nopți, ah, nopți cu lună! (Seri, ah, seri albastre, 1925) (Traducere George Lesnea – ”Poezii” 1957)

Ne ramane un singur lucru intotdeauna bun: tineretea.

Cand aspiratii ce au inca putere si tinerete in ele te parasesc dintr-o data intr-o dimineata, cand doruri si ganduri pline de vlaga te lasa pe neasteptate fara sa intelegi de ce, sa stii atunci ca-i toamna in sufletul tau; caci numai toamna cad si frunze verzi de pe ramuri...

Daca vorbesti indelung despre nefericirea din viata, in cele din urma vei ajunge sa nu mai percepi viata decat numai prin nefericirile ei.

Tineretea nu e aceea care isi numara anii, ci aceea care in avantul ei ii uita.

Toti oamenii au aceleasi slabiciuni, dar n-au aceleasi virtuti: in aceasta consta de altfel toata deosebirea intre oamenii mari si mici. Oamenii trebuie judecati numai dupa virtutile si nu dupa slabiciunile lor, de aceea dupa virtuti ne pretuiesc numai prietenii, iar dupa slabiciuni, numai dusmanii.

Frica este un sentiment animalic in om; omul intreg nu se teme de nimic, afara de rusine si de lasitate.

Ura si dragostea sunt intr-o privinta nedespartite; omul niciodata nu uraste pe altul, decat din iubire fata de sine.

Să fii veşnic tânăr nu înseamnă să ai 20 de ani, înseamnă să fii optimist, să te simţi bine, să ai un ideal în viaţă pentru care să lupţi şi pe care să îl cucereşti.