Seri, ah, seri albastre, nopți cu lună beată,
Mândru-am fost și tânăr și frumos, odată…
Pentru totdeauna, fără rost și parte,
Toate pe alături au zburat, departe…
Inima-i rănită, ochii stau s-apună….
Fericiri albastre! Nopți, ah, nopți cu lună!
(Seri, ah, seri albastre, 1925)
(Traducere George Lesnea – ”Poezii” 1957)
Tineretea nu e aceea care isi numara anii, ci aceea care in avantul ei ii uita.
Daca oamenii mai varstnici ar voi sa procedeze pedagogic, ei n-ar trebui nici sa interzica, nici sa ponegreasca in ochii unui tanar ceea ce acestuia ii face placere, oricum ar fi acest ceva, atat timp cat n-au cu ce sa il inlocuiasca.
Cel mai rau lucru catre care poate fi educat tineretul este superficialitatea. Caci ea produce acele placeri din care creste rautatea.
Este sigur ca numai sentimentele vagi si tumultuoase ale tineretii sunt proprii sublimului.
Esti tanar inca atata timp cat admiri si in masura in care admiri.
Copilaria e o traire de vis edenic, de dulce confuzie intre real si imaginar... joc si capricii, tristete si bucurie, naivitate si precocitati stingheritoare, pitorescul limbajului, absenta de protocol ipocrit, instincte sadite vartos, dar in germen, si mai ales nevoia de imaginatie integrala si nebanuite resurse de omenie... treapta de nelipsit in ordinea candorii universale... Copilaria exprima candoarea omului in starea incipienta, cand egoismul produs de societate inca n-a rasarit.
A nu fi sigur este, cred, unul dintre lucrurile esentiale ale rationalitatii.
Înainte de treizeci de ani nu înţelegi prea bine cuvântul "tinereţe".
© CCC
Multe lucruri pe care le consideram drept legi naturale sunt in realitate conventii pur umane.
(De ce nu sunt crestin)
© CCC
Tineretea este ca un copac mic si fraged, cele mai slabe vanturi sunt furtuni pentru el.
Oamenii se nasc ignoranti, nu prosti. Sunt prostiti prin educatie.
Creativitatea nu inseamna sa gasesti un lucru, ci sa faci ceva din el dupa ce l-ai gasit.
Tineretea zambeste fara motiv. Este unul din farmecele ei de capetenie.
Nici-o blândețe nu mă-mplinește,
și în grea derivă e, zi după zi,
timpul care se preschimbă
în răsuflare de rășină aspră.
Un arbore se leagănă în mine
lângă țărmul somnoros,
aerul înaripat împrăștie
frunze amare.
Ajută-mă, îndurerat să înverzesc din nou,
mireasmă a copilăriei
care mi-ai cules mâhnita bucurie,
bolnavă deja de o secretă dragoste
de a se destăinui apelor.
Insulă matinală:
plămădește în lumina înjumătățită
vulpea de aur ucisă aproape de izvor.
(Eucaliptul)
Traducere: Nicolae Zărnescu
Intreaga problemă cu lumea este că proştii şi fanaticii sunt întotdeauna atât de siguri de ei înşişi, in timp ce oamenii înţelepţi sunt atât de plini de îndoieli.
(Paradoxul lui Bertrand Russell)
O viaţă fericită trebuie să fie în mare măsură liniştită, deoarece fericirea adevărată poate exista doar într-o atmosferă de linişte.
Cand aspiratii ce au inca putere si tinerete in ele te parasesc dintr-o data intr-o dimineata, cand doruri si ganduri pline de vlaga te lasa pe neasteptate fara sa intelegi de ce, sa stii atunci ca-i toamna in sufletul tau; caci numai toamna cad si frunze verzi de pe ramuri...
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.