Oare prin ce trista fatalitate omul nu se poate bucura in acelasi timp de toate facultatile naturii sale, de toate perfectiunile, de care nu e susceptibil decat la varste diferite?… in momentul in care spiritul omului a ajuns maturitatea, trupul lui incepe sa-si piarda puterea… inteligenta a crescut, dar sufletul si-a pierdut elasticitatea si impresionabilitatea; … dar, pentru ce omul, la urma urmei, n-ar suferi si el soarta comuna tuturor fiintelor ? Cand culegem fructul cel minunat mai putem oare avea pretentia sa respiram in acelasi timp si parfumul florii? Tineretea a avut nevoie de acea delicatete a sensibilitatii, pentru a ajunge sa stapaneasca, la maturitate, siguranta spiritului. Se poate ca oamenii foarte mari sunt tocmai aceia care au pastrat, la varsta la care inteligenta este in plina putere, o parte din impetuozitatea impresiilor, proprie tineretii.
Ce pacat ca experienta vine abia cu varsta, cand puterile scad. Nu e decat o cruda bataie de joc a naturii acest dar al talentului; nu se obtine niciodata decat cu pretul timpului si al studiilor, care uzeaza vigoarea necesara executiei…
Ce crezi oare ca a fost viata oamenilor care s-au ridicat deasupra obisnuitului? O lupta continua.
O multime de oameni talentati nu au facut nimic de valoare, din cauza numeroaselor idei preconcepute pe care si le impun sau pe care prejudecatile momentului le impun.
Fii hotarat, simplu si adevarat, iata grija de fiecare zi si totdeauna hotaratoare.