Oare prin ce trista fatalitate omul nu se poate bucura in acelasi timp de toate facultatile naturii sale, de toate perfectiunile, de care nu e susceptibil decat la varste diferite?... in momentul in care spiritul omului a ajuns maturitatea, trupul lui incepe sa-si piarda puterea... inteligenta a crescut, dar sufletul si-a pierdut elasticitatea si impresionabilitatea; ... dar, pentru ce omul, la urma urmei, n-ar suferi si el soarta comuna tuturor fiintelor ? Cand culegem fructul cel minunat mai putem oare avea pretentia sa respiram in acelasi timp si parfumul florii? Tineretea a avut nevoie de acea delicatete a sensibilitatii, pentru a ajunge sa stapaneasca, la maturitate, siguranta spiritului. Se poate ca oamenii foarte mari sunt tocmai aceia care au pastrat, la varsta la care inteligenta este in plina putere, o parte din impetuozitatea impresiilor, proprie tineretii.
Cand un om a dovedit ca are talent, ii ramane sa faca dovada ca stie sa-l foloseasca.
Oamenii normali nu se mândresc niciodată cu talentul lor.
(Să ucizi o pasăre cântătoare)
© CCC
A-si exercita liber talentul, iata adevarata fericire.
Oamenii normali nu fac niciodată caz de talentul lor.
(Să ucizi o pasăre cântătoare)
© CCC
Pictura este un concert al ochilor.
Talentul neintrebuintat e un furt.
Tot talentul de a scrie consta, in definitiv, doar in alegerea cuvintelor.
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.