Citate de Nina Berberova

Talent... o problema de adancime si de responsabilitate personala..., staruinta crancena si indarjita, rabdatoare, entuziasta si cinstita, cazna tenace de toate zilele pentru atingerea unui punct cat mai inalt si mai pur in emotie, in dragoste si sinceritate, punct care... e zborul insufletirii: el te tine teafar, tanar si viteaz.

Oamenii normali nu se mândresc niciodată cu talentul lor. (Să ucizi o pasăre cântătoare) © CCC

Atunci când ai un har, trebuie să fii destul de egoist. Nu-ți poți permite să lași prea multe lucruri din exterior să-ți stea în cale. © CCC

Am crezut-o? Nici măcar o singură clipă. Era greu să crezi în cuvintele ei, dar să te îndoieşti de ele era încă şi mai greu. Trebuia să văd în sfârşit ceea ce era limpede ca lumina zilei: încă din clipa sosirii mele, ea mă dresa. Pisica atotştiutoare locuia la Veneţia, mi-am amintit eu, şi eu nu voiam să-i semăn. Nu trebuia s-o las să se atingă de soarta mea; nu ea era aceea care trebuia să-mi elibereze un bilet de intrare pentru un colţ din universul meu şi nici cea care trebuia să-mi organizeze acel no man's land al meu. (Trestia revoltată)

Există o viaţă ce se vede şi o alta, necunoscută celorlalţi, ce ne aparţine întru totul. Asta nu înseamnă că una este morală şi cealaltă nu, sau că una este permisă şi cealaltă interzisă. Ci doar că fiecare om, din când în când, scapă oricărui control, trăieşte în deplină libertate şi în mister, singur sau cu altcineva, o oră pe zi, sau o seară pe săptămînă, sau o zi pe lună... Cine n-a uzat de acest drept, sau a fost lipsit de el din pricina împrejurărilor, va descoperi într-o bună zi, cu surprindere, că nu s-a întâlnit niciodată cu el însuşi. (Trestia revoltată)

…în zilele acelea, preferam să nu mă gândesc prea mult. Dacă aş fi început să reflectez, aş fi rămas la Paris, pentru ca apoi să mă căiesc! Destinul cobora afectuos scara de la vechea-i caleaşcă şi mă poftea să mă urc în ea. Dar dacă priveai mai îndeaproape vedeai că-i o glumă urâtă: destinul îmi întindea o cursă... Ajunsesem chiar să-mi spun: poate că întotdeauna mi-am pus prea multe întrebări. Unii nu se gândesc aşa mult; aceştia sunt mai fericiţi. Şi dacă mi-aş fi îngăduit, măcar o singură dată, să nu mă gândesc? Ce-ar fi să iau această invitaţie ca pe un lucru bun, să accept Veneţia ca pe un dar, fără să mă aştept să văd ieşind vreun şarpe sau vreun liliac din cutia cu ciocolată sau din buchetul de flori? (Trestia revoltată)

Talentul nu devine geniu decat atunci cand a atins punctul la care cele mai profunde forme de perceptie ale sale ating extazul.

Talentul neintrebuintat e un furt.

Puțin înzestrat e elevul care nu-și întrece maestrul.

Aurul si argintul, mestesugurile si talentul nu tin de nici o religie.

Cand un om a dovedit ca are talent, ii ramane sa faca dovada ca stie sa-l foloseasca.

Talentul se formeaza in singuratate, caracterul, in societate.

A-si exercita liber talentul, iata adevarata fericire.

Dacă ați putea să înviați un om, pe cine ați alege? Într-o seară a anului 1940, la un conac situat la vreo 50 de kilometri de Paris, într-o conversație linistită, câteva femei și câțiva bărbați se amuză să răspundă la această întrebare. Maria își dorește nespus de mult să învie Mozart. Nu ezită nici o clipă să-l aleagă. Poate pentru că e razboi și e nevoie de ceva care să fie dincolo de războaie. Poate fiindca Maria, femeie căsătorită, cu un copil vitreg bolnav, nu mai așteaptă nimic de la viață, iar Mozart a fost dintotdeauna pentru ea ceva care ține loc de fericire. Sau poate ca să se bucure timp de o noapte, auzindu-l cum cântă la pian. Mozart e o dorință, una frumoasă. Peste câteva zile, un bărbat necunoscut soseșe la conac. Vine de departe și mâinile lui sunt fine. (Învierea lui Mozart)

Ce pacat ca experienta vine abia cu varsta, cand puterile scad. Nu e decat o cruda bataie de joc a naturii acest dar al talentului; nu se obtine niciodata decat cu pretul timpului si al studiilor, care uzeaza vigoarea necesara executiei…

A face cu usurinta ceea ce este greu altuia, iata talentul; a face ce e imposibil talentului, iata geniul.

Talentul nu există. Talentul înseamnă să dorești să faci ceva. (Jacques Brel vorbește) © CCC

Talentul: intensitate in impresie, forta si originalitate in expresie.

Talentul e o polita pe care natura o da omului de geniu si care de multe ori are scadenta foarte lunga...

Să-ţi foloseşti liber talentul, asta-i adevărata fericire. © CCC