Citate de Johann W. Goethe

Cuvintele poetului plutesc neîncetat în jurul porților raiului și ciocănesc, cerând stăruitor nemurirea. (Divanul occidental-oriental, 1819)

A face prozeliti este dorinta naturala a fiecarui om.

Este sigur ca numai sentimentele vagi si tumultuoase ale tineretii sunt proprii sublimului.

Oamenii excepționali depășesc moralitatea; ei acționează în cele din urmă ca niște forțe fizice, elementare, ca focul și apa.

Sa nu lasi sa treaca o zi fara sa citesti, fara sa visezi sau sa faci ceva frumos.

Supremul merit al fiintei ganditoare e acela de a putea actiona la maximum asupra imprejurarilor, nepermitandu-le decat un minim de actiune asupra ei.

Talentul nu devine geniu decat atunci cand a atins punctul la care cele mai profunde forme de perceptie ale sale ating extazul.

Am fost un om, adica un luptator.

A face cu usurinta ceea ce este greu altuia, iata talentul; a face ce e imposibil talentului, iata geniul.

Trebuie să ne schimbăm mereu, să ne reînnoim şi să ne reîntinerim noi înşine, altfel devenim rigizi. We must always change, renew and rejuvenate ourselves; otherwise we harden. © CCC  

Suprema culme la care poate ajunge omul este constiinta propriilor sale conceptii si idei, cunoasterea de sine, care-i deschide calea sa cunoasca temeinic si alte firi.

Trateaza-i pe oameni ca si cum ar fi ceea ce ar trebui sa fie si ajuta-i sa devina ceea ce sunt capabili sa fie. © CCC

Unele cuvinte se inalta ca flacara, altele cad ca ploaia.

Oamenii normali nu se mândresc niciodată cu talentul lor. (Să ucizi o pasăre cântătoare) © CCC

Exista oameni care au intr-adevar talente. Problema consta in a le descoperi. (Intre acte) © CCC

Foloseste-te de buna dispozitie a momentului, caci vine asa de rar.

Societatea femeilor este elementul in care se dezvolta distinctia sociala.

Era un tanar plin de talent: inzestrat cu toate defectele oamenilor mari.

…Raul isi are in lume compensatiile lui…poti sa te refaci din nenorociri si…in primejdii nu-ti rupi intotdeauna gatul...

Daca un curcubeu dureaza un sfert de ora, nu il mai contemplam. (Maxime si cugetari) Johann W. Goethe © CCC