Mi-a plăcut totdeauna să mă uit la tablouri, și am făcut critici pentru tablouri, am făcut un studiu la televiziune despre Vermeer și alți pictori olandezi, am un studiu, un eseu critic despre Brâncuși, am prezentat pe Miró și pe alții. Dar nu eram în secretele lor, și nu știam, și nici nu mă gândeam cum să fac ca să le pătrund secretele, dar cum spuneam, adineaori am avut un gust pronunțat pentru pictură, cu atât mai pronunțat pentru pictură pentru că nu am cunoștință muzicală suficientă și muzica, oricât de paradoxal s-ar părea ce zic, e aproape de tăcere, e arta cea mai aproape de tăcere. Și pictura e și mai aproape de tăcere, fiindcă este tăcerea însăși, dar nu totdeauna.
De pildă, am fost la Amsterdam într-un muzeu și în sala de jos erau tablouri aproape monocrome, traversate de o linie subțire roșie, sau neagră, în relief. Și n-am priceput. Și când m-am urcat la primul etaj și-am văzut pe Rubens m-am înspăimântat. Ce gălăgie, ce gălăgie nemaipomenită! Deci și pictura poate să fie gălăgioasă. Când m-am dat jos, și-am văzut acei pictori care făceau pictură-tăcere, atunci am înțeles pictura lor și valoarea tăcerii în pictură. Pentru tăcere am ales pictura.
Și Stella? Nul! Nu-mi vine să cred că putem avea o expoziţie cu picturile lui.
(Frank Philip Stella, 12 mai 1936, născut în Malden (Massachusetts), pictor, sculptor și gravor american, considerat un precursor al minimalismului, reprezentant al abstracției postpicturale, precum și unul dintre principalii reprezentanți ai Op Art (Optical art), o direcție în artele vizuale moderne care se bazează pe contrastele puternice între culorile alb și negru, forme geometrice planare și spațiale, și, mai ales, pe iluzii optice, alături de Joseph Albers. Este și un reprezentant al pânzei modelate (shaped canvas) împreună cu Charles Hinman. Stella trăiește și lucrează în New York City.)
© CCC
Domnul Tenniel este singurul artist care a desenat pentru mine, care a refuzat în mod categoric să folosească un model și a declarat că nu are nevoie de unul mai mult decât am eu nevoie de o tabelă de înmulțire pentru a lucra la o problemă de matematică!
(Lewis Carroll către Gertrude Thomson, scrisoare din 31 martie 1892; citat în M. N. Cohen & E. Wakeling, Lewis Carroll and His Illustrators, 2003)
© CCC
Un negustor de tablouri este un hoţ înregistrat la Registrul Comerțului.
(Măscăriciul / Le Guignolo)
© CCC
A picta înseamnă a reconstitui înregistrarea, reziduul emoției începutului.
© CCC
Plănuiesc să fiu la Veneția pe la începutul lunii iunie și abia aștept. Nu-mi va păsa de pictura venețiană de care sunt îndrăgostit.
(Corespondență, 9 aprilie 1851)
© CCC
Suprarealismul sunt eu.
(Jurnalul unui geniu)
© CCC
Oare prin ce trista fatalitate omul nu se poate bucura in acelasi timp de toate facultatile naturii sale, de toate perfectiunile, de care nu e susceptibil decat la varste diferite?... in momentul in care spiritul omului a ajuns maturitatea, trupul lui incepe sa-si piarda puterea... inteligenta a crescut, dar sufletul si-a pierdut elasticitatea si impresionabilitatea; ... dar, pentru ce omul, la urma urmei, n-ar suferi si el soarta comuna tuturor fiintelor ? Cand culegem fructul cel minunat mai putem oare avea pretentia sa respiram in acelasi timp si parfumul florii? Tineretea a avut nevoie de acea delicatete a sensibilitatii, pentru a ajunge sa stapaneasca, la maturitate, siguranta spiritului. Se poate ca oamenii foarte mari sunt tocmai aceia care au pastrat, la varsta la care inteligenta este in plina putere, o parte din impetuozitatea impresiilor, proprie tineretii.
Natura nu trebuie s-o imiți, nici să o copiezi, trebuie să lucrezi în felul ei... Cum se poate lucra în felul ei? Să știi să observi, asta-i cheia... Natura îți dă povețe, când te pricepi să observi. Noi, artiștii, privim cu ochiul, dar lucrăm cu sufletul.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.