Dacă, în loc să se abată de la calea cea bună, ar fi continuat stilul nobil al predecesorilor săi, ar fi devenit unul dintre cei mai mari pictori pe care Veneția i-a avut vreodată.
(Despre Tintoretto)
Jacopo Robusti, cunoscut sub numele de Tintoretto, 1518 / 1519 (?) - 1594, născut în Veneția, pe atunci capitală a Republicii Veneția, pictor venețian al Renașterii italiene, asociat cu mișcarea artistică manieristă a școlii venețiene, pe care a influențat-o și el în mod semnificativ, marcând trecerea spre curentul manierist apărut în perioada de maturitate a Renașterii.
Contemporanii săi au admirat și au criticat atât viteza cu care a pictat, cât și îndrăzneala fără precedent a penelului său. Pentru energia sa fenomenală în pictură, a fost numit Il Furioso (Furiosul) sau Il terribile, așa cum l-a numit Vasari pentru caracterul său puternic și pentru utilizarea dramatică a perspectivei în stilul manierist și a luminii, ceea ce l-a făcut să fie considerat precursorul artei baroce. Opera lui se caracterizează și prin figurile musculoase și gesturile dramatice.
© CCC
Natura ne înconjoară de la parcuri și curți până la străzi și alei. Data viitoare când ieșiți la plimbare, călcați ușor și amintiți-vă că suntem atât locuitori, cât și administratori ai naturii în cartierele noastre.
© CCC
Adu-mi apusul de soare-ntr-o cupă,
Socoate cănile din zori - şi după
Să-mi spui cu Rouă câte-s pline,
Şi dimineaţa cât se-ntinde -
Când doarme ţesătoarea - cine
Mai ţese pânzele senine!
Şi scrie-mi câte note ai simţit
În extazul Prihorului ameţit
În ramul plin de uimire nouă -
Ţestoasa câte plimbări a făcut -
Albina câte potire a băut,
La marea Orgie cu rouă!
Bolta curcubeului de cine e dusă
Şi cine mână zarea supusă
Cu nuiele subţiri de Azur?
Degetele cui sunt stalactite -
Salbele nopţii de cine-s socotite
De nu s-a pierdut vreuna-mprejur?
Şi cine a clădit Căscioara Albă, cine
A zăvorât ferestrele atât de bine
Ca spiritu-mi să nu pătrundă în larg?
Cine-ntr-o zi de gală anume
Îmi va deschide dincolo de lume
Şi voi lăsa zorzoanele în prag?
(traducere de Ileana Mihai-Ştefănescu)
Cu ajutorul hârtiei de calc îmi transfer desenul pe lemn și desenez pe acesta.
© CCC
Natura nu trebuie s-o imiți, nici să o copiezi, trebuie să lucrezi în felul ei... Cum se poate lucra în felul ei? Să știi să observi, asta-i cheia... Natura îți dă povețe, când te pricepi să observi. Noi, artiștii, privim cu ochiul, dar lucrăm cu sufletul.
Pictura ne permite să privim lucrurile așa cum au fost odată contemplate, cu dragoste.
© CCC
Atât în cazul animalelor cât și în cel al plantelor, pare să existe o preferință marcată pentru simetria pentagonală, o simetrie legată clar de secțiunea de aur și necunoscută în lumea materiei inerte.
(Estetica proporțiilor în natură și în artă)
In toate, natura procedeaza dupa principiul maximei economii. Ea accepta principiul infinitei risipe numai in avantajul semintelor, al inceputurilor.
Monet a inovat, dar cu reticență.
© CCC
A se vedea că imaginația naturii este mult, mult mai mare decât imaginația omului.
© CCC
Pictând apa, nu pictezi vântul care face valurile; pictând admirabil florile, nu pictezi parfumul.
Proverb chinez
© CCC
Pictura este o poezie care tace; poezia e o pictura care vorbeste.
În vremea noastră s-a observat... cum copii simpli, crescuţi oarecum în sălbăticie, au început să deseneze singuri, îndemnaţi de propriul lor geniu natural, instruiţi doar de exemplul acestor frumoase picturi şi sculpturi ale Naturii.
© CCC
Iată acum un prim exemplu al modului propriu lui Cehov pentru evocarea unei atmosfere din câteva detalii concise ale naturii: Marea era într-o nuanță caldă, purpurie, cu o dâră aurie a lunii.
(Literaturi, 1941-1958)
© CCC
Natura a creat totul, apoi a distrus matricea!
Este un fapt curios că odată cu „Alice în Țara Oglinzilor” facultatea de a face ilustrații de carte s-a îndepărtat de mine... De atunci nu am mai făcut nimic în această direcţie.
(Viața și scrisorile lui Lewis Carroll de Stuart Dodgson Collingwood, 1898)
© CCC
Un negustor de tablouri este un hoţ înregistrat la Registrul Comerțului.
(Măscăriciul / Le Guignolo)
© CCC
Pictorii au uitat peisajul marilor orase, adica colectia de maretii si frumuseti rezultand din importante aglomerari de oameni si de monumente, farmecul profund si complicat al unei capitale in varsta, imbatranite in gloria si in framantarile vietii.