Citate despre Frumusete

Frumusetea formelor unei sculpturi de Rodin, liniile perfecte ale corpului feminin sau linia fragilă și delicată a unui trandafir, iata tot atatea plăceri estetice pe care ni le ofera forța electromagnetică. Fără ea, lumea, lipsită de formă, ar fi terna. Lasati doar in seama gravitației, atomii ar fi gigantici, iar stelele ar fi doar nuclee imense de protoni sau de neutroni. (Melodia secreta) © CCC

E de o frumusețe care depășește noțiunea frumosului. Metafora Cellei Delavrancea despre frumoasa egipteancă Nimet Eloui Bey, iubita lui Rainer Maria Rilke.

Nu contează cât de frumoasă este teoria ta, nu contează cât de inteligent ești. Dacă nu se potrivește cu experimentul, este greșită. © CCC

Lumea e nebuna cand vine vorba de frumusete.

Prea multă cinste ţie ţi se-nchină, pârâu cu voce de argint, profundă, ce-ţi duci prin iarbă risipita undă, singur cântându-ţi curgerea ta lină.   Gheaţă şi foc eu sunt (când ea se-nclină deasupra ta). Iubirea îşi afundă zăpezile în tine şi flacăra-i rotundă a chipului şi tu n-o ştii. Deplină   Fie-ţi plecarea, du-te şi nu lăsa să-ţi scape din mână frâiele, nici purele cleştare nu le lăsa prin iarbă să-ntârzie,   căci nu e drept nedumerit stăpân să fie, cu umedu-i trident, Domnul cel mare, pe-atâta frumuseţe din adâncimi de ape. (Sonet)

Frumusetea place ochilor, blandetea incanta sufletul.

Dacă ai două pâini, vinde una ca să îţi cumperi flori, căci sufletul tău are nevoie de frumuseţe aşa cum corpul tău are nevoie de hrană… Proverb budist

Înalță un cântec pentru ea, o, muză! Fecioara cu cunună de violete-n păr, Și laudă-i reflexele schimbătoare de pe gâtul fin, Vocea-i șoptită și plină de veselie.   Cântă înc-o dată farmecele-i mii Splendoarea-ncântătoare a ochilor, Obrajii bruni și brațele mlădioase Și sânul întunecat și gingaș.   Da, cântă pentru totdeauna despre ea, Stăpâna-mi delicată și ademenitoare, Cea mai frumoasă dintre toate câte au fost și sunt, Sappho a mea cea cu zâmbet dulce. (Nu mai mult pentru Lycus) În mitologia greacă, Lycus sau Lykos (Lúkos, „lup”, în greaca veche) a fost de două ori regent al orașului antic Teba (Beoția).  Aici, Lycus poate fi unul dintre tinerii pe care Alceu îi admira, potrivit lui Horațiu (Ode, 1, 32, 10), „frumosul Lycos cu părul și ochii negri”). Copyright © CCC All rights reserved.

Empedocle spunea că în natură trebuie să acţioneze două forţe diferite. Aceste forţe el le-a numit Iubirea şi Vrajba. Ceea ce uneşte lucrurile este Iubirea, ceea ce le destramă, Vrajba. (Lumea Sofiei)

Adevărata frumusețe nu este aceea pe care ne face plăcere să o contemplăm, ci aceea în fața căreia trebuie să închidem ochii. (Cartea lui Stendhal despre dragoste) © CCC

Iată acum un prim exemplu al modului propriu lui Cehov pentru evocarea unei atmosfere din câteva detalii concise ale naturii: Marea era într-o nuanță caldă, purpurie, cu o dâră aurie a lunii. (Literaturi, 1941-1958) © CCC

Adevarul e pentru intelepti si frumusetea e pentru o inima ce simte.

Ce proaspată mireasmă de cătină, de coajă Şi de polen şi sevă în jur s-a risipit; Copacul, plin de soare, îşi picură-a lui vrajă; Un har divin în parcul imens s-a-nstăpânit.   Frunzişurile limpezi par creţe, moi dantele; Şi iarba şi sămânţa şi mugurul verzui, Cu sclipete-argintate, par verzi, mici păsărele; Nu-i primavară numai, deşi nici vară nu-i!   Ce străluciri, ce poze de încântare pline! Flori de migdal şi piersic, corolele clătind, Vibrează ca o roză roire de albine, Cu inima parfumate şi guri spre noi tânjind.   Nimic nu mişcă. Pacea-i deplină în natură! Pe la ferestre, storuri de trestii odihnesc; Chiar gâzele-n nisipuri, sub umbra de răsură, Au ameţit de parcă, sfârşite, se topesc.   Nu simţi nimic, nici vârsta, nici doruri, nici regrete; Eşti un copil, ce cată, nestânjenit şi pur, Cu braţele întinse, pe ţărm să se desfete Pe pajiştea tivită de cerul de azur.   Ce bun, ce lent e totul, ce linişte descinde... Şi totuşi, obsedante, moi griji parcă respir; Brusc, liniştea aceasta tot sufletu-mi cuprinde. O, Doamne, Doamne, iată: e-aproape un delir! (Amiază paşnică)

Frumusețea este arma noastră împotriva naturii; prin ea facem obiecte, dându-le limită, simetrie, proporție. Frumusețea oprește și îngheață fluxul de topire al naturii. © CCC

Cred că ar trebui să ai atitudinea de „Ce-ți pasă de ceea ce cred alții!” © CCC

Ce frumoasă eşti în prag de iarnă, Ninge disperat asupra ta, Cerul peste tine se răstoarnă, Ţurţurii în plete vor suna. Hai să fim doi oameni de zăpadă Ridicaţi de braţe de copii, Care-n frig şi ger mai ştiu să creadă Că se pot iubi, se pot iubi.

Ce frumoasă eşti în prag de vară, Când miroşi a mere ce se coc, Cerul în fiinţa ta coboară Trupul meu din trupul tău ia foc. Focurile noastre se cunună, Focurile noastre se-nţeleg, Suntem baza lumii împreună Suntem vara focului întreg.

Ce frumoasă eşti în prag de toamnă, Ca o zi egală între nopţi, Când iubirea noastră te condamnă Să ai soarta strugurilor copţi. Să înveţi, iubito, să te bucuri Că ţi-am dat din jertfă un destin, Şi că via asurzind de struguri, Va trăi definitiv în vin.

Ce frumoasă eşti în primăvară, Cea mai minunată-ntre femei, Iezii pasc năframa ta uşoară, Tu, cu muguri, bluza ţi-o închei. Sigilat de taine nepătrunse Cerul bate drumul tău îngust, Trupul tău de muguri şi de frunze De la cine să învăţ să-l gust?

(Ce frumoasă eşti)

O fata frumoasa e o fereastra prin care privim in paradis.

Hazardul generează doar haos. Determinismul pur nu creează nimic nou. Combinația acestor doi factori dă naștere bogăției și varietății formelor din Natură. © CCC

Gândeşte-te la frumuseţea care încă mai există în jurul tău şi vei fi fericit.

Frumusete… prin tine sufletele sunt tari si inimile marete.