Richard Feynman

Richard Feynman, Richard Philips Feynman, 11 mai 1918 – 15 febr. 1988, născut în New York, SUA, specialist american în fizică teoretică, unul dintre cei mai influenți fizicieni din a doua jumătate a secolului al XX-lea, în special datorită lucrărilor sale privind electrodinamica cuantică, quarci și heliul superfluid. A trăit 70 de ani.

A primit Premiul Nobel pentru Fizică în anul 1965, împreună cu Sin-Itiro Tomonaga și Julian Schwinger, „pentru opera lor fundamentală din electrodinamica cuantică, cu consecințe cu impact profund în fizica particulelor elementare”.

Născut în cartierul Far Rockaway din New York, Feynman era descendent al evreilor ruși și polonezi care imigraseră în Statele Unite la sfârșitul secolului al XIX-lea.

A studiat fizica la Massachusetts Institute of Technology, unde teza sa de licență (1939) a propus o abordare originală și solidă a calculului forțelor moleculare.

A obţinut titlul de doctor la Universitatea Princeton din New Jersey. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a lucrat la Proiectul Manhattan care a produs primele bombe atomice. În 1950, Feynman a devenit profesor la Institutul de Tehnologie din California, unde a rămas pentru tot restul carierei sale.

Printre multele probleme pe care le-a studiat se numără diagrama Feynman. Împreună cu Julian Schwinger (n. 1918) și Shinichiro Tomonaga (1906- 1979), a fost distins cu Premiul Nobel, în 1965, pentru cercetările în domeniul electrodinamicii cuantice. Influentul fizician american Richard Feynman a fost co-beneficiarul Premiului Nobel pentru fizică din 1965 pentru activitatea de corectare a inexactităților din formulările anterioare ale electrodinamicii cuantice. Feynman a introdus diagrame simple – numite acum diagrame Feynman – pentru a descrie expresii matematice complicate necesare pentru a ilustra sistemele de particule care interacționează.

Lucrarea sa, care a reunit toate fenomenele variate care acționează în domeniul luminii, radioului, electricității și magnetismului, a modificat modul în care oamenii de știință înțeleg natura undelor și a particulelor.

A fost principalul cercetător în identificarca cauzelor dezastrului navetei spațiale Challenger din 1986. Renumit pentru inteligența sa, a scris cele mai bine vândute cărți de popularizare a științei. Studiile sale asociază diverse fenomene din domeniile luminii, radioului, electricității și magnetismului, influențând modul în care savanții concep natura undelor si a particulelor.

Opiniile lui Feynman despre mecanica cuantică, metoda științifică, relațiile dintre știință și religie și rolul frumuseții și incertitudinii în cunoașterea științifică sunt exprimate în două modele de scriere științifică, distilate din prelegerile sale: The Character of Physical Law (Caracterul legii fizice, 1965) și QED : The Strange Theory of Light and Matter (QED: Teoria ciudată a luminii și a materiei, 1985).