Mi-a plăcut totdeauna să mă uit la tablouri, și am făcut critici pentru tablouri, am făcut un studiu la televiziune despre Vermeer și alți pictori olandezi, am un studiu, un eseu critic despre Brâncuși, am prezentat pe Miró și pe alții. Dar nu eram în secretele lor, și nu știam, și nici nu mă gândeam cum să fac ca să le pătrund secretele, dar cum spuneam, adineaori am avut un gust pronunțat pentru pictură, cu atât mai pronunțat pentru pictură pentru că nu am cunoștință muzicală suficientă și muzica, oricât de paradoxal s-ar părea ce zic, e aproape de tăcere, e arta cea mai aproape de tăcere. Și pictura e și mai aproape de tăcere, fiindcă este tăcerea însăși, dar nu totdeauna.
De pildă, am fost la Amsterdam într-un muzeu și în sala de jos erau tablouri aproape monocrome, traversate de o linie subțire roșie, sau neagră, în relief. Și n-am priceput. Și când m-am urcat la primul etaj și-am văzut pe Rubens m-am înspăimântat. Ce gălăgie, ce gălăgie nemaipomenită! Deci și pictura poate să fie gălăgioasă. Când m-am dat jos, și-am văzut acei pictori care făceau pictură-tăcere, atunci am înțeles pictura lor și valoarea tăcerii în pictură. Pentru tăcere am ales pictura.
Am considerat intotdeauna ca axiomatica ideea ca satisfacerea nemultumirilor celor invinsi ar trebui sa preceada dezarmarea celor victoriosi.
Imperiile viitorului sunt imperiile mintii.
Este un fapt curios că odată cu „Alice în Țara Oglinzilor” facultatea de a face ilustrații de carte s-a îndepărtat de mine... De atunci nu am mai făcut nimic în această direcţie.
(Viața și scrisorile lui Lewis Carroll de Stuart Dodgson Collingwood, 1898)
© CCC
Oamenii normali nu stiu ca totul e posibil.
Un glonte in picior face dintr-un om viteaz un las. O lovitura in cap face dintr-un intelept un prost. Am citit - negru pe alb - ca o cantitate indestulatoare de absint poate face un ticalos dintr-un om cumsecade. Triumful judecatii asupra materiei nu pare inca desavarsit.
Pictura devine pentru Goya un mijloc de a atinge misterul, dar misterul este de asemenea pentru el mijlocul de a atinge pictura.
Gelozia altor pictori a fost întotdeauna termometrul succesului meu.
(Jurnalul unui geniu)
© CCC
Pictorii au uitat peisajul marilor orase, adica colectia de maretii si frumuseti rezultand din importante aglomerari de oameni si de monumente, farmecul profund si complicat al unei capitale in varsta, imbatranite in gloria si in framantarile vietii.
In lupta, putem fi ucisi doar o singură dată, in politica, de mai multe ori.
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.