Mi-a plăcut totdeauna să mă uit la tablouri, și am făcut critici pentru tablouri, am făcut un studiu la televiziune despre Vermeer și alți pictori olandezi, am un studiu, un eseu critic despre Brâncuși, am prezentat pe Miró și pe alții. Dar nu eram în secretele lor, și nu știam, și nici nu mă gândeam cum să fac ca să le pătrund secretele, dar cum spuneam, adineaori am avut un gust pronunțat pentru pictură, cu atât mai pronunțat pentru pictură pentru că nu am cunoștință muzicală suficientă și muzica, oricât de paradoxal s-ar părea ce zic, e aproape de tăcere, e arta cea mai aproape de tăcere. Și pictura e și mai aproape de tăcere, fiindcă este tăcerea însăși, dar nu totdeauna.
De pildă, am fost la Amsterdam într-un muzeu și în sala de jos erau tablouri aproape monocrome, traversate de o linie subțire roșie, sau neagră, în relief. Și n-am priceput. Și când m-am urcat la primul etaj și-am văzut pe Rubens m-am înspăimântat. Ce gălăgie, ce gălăgie nemaipomenită! Deci și pictura poate să fie gălăgioasă. Când m-am dat jos, și-am văzut acei pictori care făceau pictură-tăcere, atunci am înțeles pictura lor și valoarea tăcerii în pictură. Pentru tăcere am ales pictura.
Pictorii au uitat peisajul marilor orase, adica colectia de maretii si frumuseti rezultand din importante aglomerari de oameni si de monumente, farmecul profund si complicat al unei capitale in varsta, imbatranite in gloria si in framantarile vietii.
Trebuie să fii pictor ca să faci imagini, iar imaginile sunt cele care te fac să pictezi, dar asta e un secret.
© CCC
Ieşi în lumina soarelui şi fii fericit cu ceea ce vezi... Pictura este completă în distragerea atenţiei. Nu cunosc nimic care, fără a obosi corpul, să absoarbă mai complet mintea.
© CCC
Monet a inovat, dar cu reticență.
© CCC
Plănuiesc să fiu la Veneția pe la începutul lunii iunie și abia aștept. Nu-mi va păsa de pictura venețiană de care sunt îndrăgostit.
(Corespondență, 9 aprilie 1851)
© CCC
Pictura este o poezie care tace; poezia e o pictura care vorbeste.
Este un fapt curios că odată cu „Alice în Țara Oglinzilor” facultatea de a face ilustrații de carte s-a îndepărtat de mine... De atunci nu am mai făcut nimic în această direcţie.
(Viața și scrisorile lui Lewis Carroll de Stuart Dodgson Collingwood, 1898)
© CCC
Suprarealismul sunt eu.
(Jurnalul unui geniu)
© CCC
Cu ajutorul hârtiei de calc îmi transfer desenul pe lemn și desenez pe acesta.
© CCC
Și Stella? Nul! Nu-mi vine să cred că putem avea o expoziţie cu picturile lui.
(Frank Philip Stella, 12 mai 1936, născut în Malden (Massachusetts), pictor, sculptor și gravor american, considerat un precursor al minimalismului, reprezentant al abstracției postpicturale, precum și unul dintre principalii reprezentanți ai Op Art (Optical art), o direcție în artele vizuale moderne care se bazează pe contrastele puternice între culorile alb și negru, forme geometrice planare și spațiale, și, mai ales, pe iluzii optice, alături de Joseph Albers. Este și un reprezentant al pânzei modelate (shaped canvas) împreună cu Charles Hinman. Stella trăiește și lucrează în New York City.)
© CCC
Asezand un nor pe cer, o portocala intr-o farfurie, pictorii pun in lumina ceea ce ramane seara din zi, inventeaza distanta corecta ce permite spatiului sa se deschida si iubirii sa danseze.
(A opta zi a saptamanii)
© CCC
Gelozia altor pictori a fost întotdeauna termometrul succesului meu.
(Jurnalul unui geniu)
© CCC
Ei bine, îmi aleg subiectul miercuri seară; joi, mă gândesc cu atenție la el și îmi fac schița brută; vineri dimineața încep și mă țin de asta toată ziua, cu nasul aplecat spre blocul de desen.
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.