Citate de Bertrand Russell

Sa ai intotdeauna ceva de dorit; altfel, fericirea ta te va face nefericit. © CCC

Valoram ceva prin aspiratia noastra…Un suflet se masoara prin dorinta sa, dupa cum judecam catedralele, de la departare, dupa inaltimea clopotnitelor lor.

Daca tineretea este un defect, e unul de care ne vindecam prea repede.

A nu fi sigur este, cred, unul dintre lucrurile esentiale ale rationalitatii.

Trebuie sa evitam dorintele ce nu pot fi indeplinite decat cu ajutorul altora.

N-am decat o singura dorinta, si întreaga mea fiinta si toate puterile mele tintesc spre implinirea ei. Am dorit-o atat de multa vreme si atat de neclintit, incat sunt convins ca se va implini. (La rascruce de vanturi)

O buruiana este o floare deghizata.

Mai pastreaza intotdeauna cate o dorinta, ca sa nu fii niciodata nefericitul unei mari fericiri.

Iubirea este ca soarele dupa ploaie, iar dorinta este ca furtuna dupa soare. (Venus si Adonis) © CCC

Din saturarea dorintelor se poate naste un fel de deznadejde care insoteste placerea si se ascunde dupa ea.

Sentimentele si dorintele carora nu le dai atentie mor curand de inanitie: pentru ca atentia constienta este hrana si substanta lor.

Compromisul este o umbrela buna, dar un acoperis prost.

De-ar fi mijloace Şi-ar fi putinţă Cum m-aş mai face După dorinţă!   M-aş face-oglindă Strălucitoare Să te cuprindă Pân-la picioare.   Pieptene de-aur, Ce-n mângâiere Părul netează Fără durere.   Un vânt m-aş face Dulce de vară Să-ţi închiz ochii În orice sară.   Dar n-am mijloace Nici e putinţă De a mă face După dorinţă. (De-ar fi mijloace)

Ceea ce oamenii doresc de fapt, nu este cunoașterea, ci certitudinea. © CCC

Multe lucruri pe care le consideram drept legi naturale sunt in realitate conventii pur umane. (De ce nu sunt crestin) © CCC

Trei pasiuni simple, dar extrem de puternice, mi-au guvernat viata: nevoia de iubire, foamea de cunoastere si mila netarmurita pentru suferintele omenirii.

E in natura oricarei dorinte sa se stinga daca nu e hranita de speranta.

Un spirit slab crede usor ceea ce doreste.

Dacă ați putea să înviați un om, pe cine ați alege? Într-o seară a anului 1940, la un conac situat la vreo 50 de kilometri de Paris, într-o conversație linistită, câteva femei și câțiva bărbați se amuză să răspundă la această întrebare. Maria își dorește nespus de mult să învie Mozart. Nu ezită nici o clipă să-l aleagă. Poate pentru că e razboi și e nevoie de ceva care să fie dincolo de războaie. Poate fiindca Maria, femeie căsătorită, cu un copil vitreg bolnav, nu mai așteaptă nimic de la viață, iar Mozart a fost dintotdeauna pentru ea ceva care ține loc de fericire. Sau poate ca să se bucure timp de o noapte, auzindu-l cum cântă la pian. Mozart e o dorință, una frumoasă. Peste câteva zile, un bărbat necunoscut soseșe la conac. Vine de departe și mâinile lui sunt fine. (Învierea lui Mozart)

Cine are multe, e lipsit de multe, si nevoile mari nu se nasc din saracie mare, ci dimpotriva, din bogatie mare, caci cu cat ai mai mult, cu atat doresti mai mult.