Citate de Christopher Marlowe

Dorinta vesnic neimpacata scade, cand a gonit spre o tinta cu prea departe raza. Nu da prea tare pinteni, caci fuga inceteaza.

Sentimentele si dorintele carora nu le dai atentie mor curand de inanitie: pentru ca atentia constienta este hrana si substanta lor.

Nu cel ce are putin, ci cel ce ravneste la multe e sarac.

Nu e vorba de a crede sau a nu crede. E vorba de a şti ce vrei. Dar nu vrem altceva decât Eternitatea. (Zâna carabină) © CCC

Noi nu ne dorim un lucru pentru ca il consideram bun, ci il consideram bun pentru ca il dorim.

Sa ai intotdeauna ceva de dorit; altfel, fericirea ta te va face nefericit. © CCC

A fi liber inseamna a dori ca lucrurile să se intample, nu asa cum iti place tie, ci asa cum se intampla. sau Nu pretinde ca lucrurile să se întâmple aşa cum doreşti tu, ci aşa cum se întâmplă şi vei prospera întotdeauna. Epictet Acest citat ar trebui legat de cel in care Epictet afirma faptul ca unele lucruri depind de noi, altele nu. A dori ca lucrurile să se intample așa cum iti place este ca si cum ai dori sa fii Dumnezeu pentru ca atunci poti sa doresti să schimbi legile naturii. Ințeleptul nu numai că acceptă ordinea lumii, dar o doreste. Astfel, el se integreaza in ordinea universală.

In viata, trebuie sa contam pe realitati, nu pe dorinte.

Atunci cand zeii vor sa ne pedepseasca, ne indeplinesc dorintele.

Nu e sarac cine are putin, ci cine doreste mult.

Mi-ar fi plăcut să fiu o doamnă, care trăiește la țară, cu mulți cai și câini. Într-o zi, pe când Elisabeta era o fată de 12 ani, în timp ce lua lecții de la tutorele său, acesta a întrebat-o ce i-ar fi plăcut să facă dacă nu ar fi fost prințesă. Răspunsul său îi dezvăluie personalitatea. © CCC

Poti dori ceva asa de chinuitor si de tare incat, implinindu-ti-se, nici nu te mai bucuri: te-a costat prea mult suflet.

Nicio dorinta nu se indeplineste pe de-a-ntregul.

Vin' cu mine, fi-mi iubită, Dragostea ne-o fi-nflorită, Pe văi, crânguri și câmpii, Codri, dealuri, munți, tării.   Și vom sta pe stânci privind La păstori cu turme-albind Lângă ape-n a lor cale, Păsări cântă madrigale.   Și ți-oi face pat de roze Și poeme cu mireasmă, Straie noi și pălărioare Doar din foi de mirt și floare. (Vin' cu mine)

Oare nu toti am luat, mai mult sau mai putin, dorintele noastre drept realitati?

Dorinta stie sa gaseasca si mijloacele care o duc la indeplinire.

Omul procedeaza dupa porunca necesitatii, actiunile lui sunt determinate de imprejurarile in care se produc: influentele mai puternice triumfa asupra celorlalte.

Din dorinta se naste ideea mijloacelor.

Si in inimile cele mai curate dorinta bate uneori ca vantul care ia cu sine vointa.

Omul nu stie ce vrea, dar stie foarte bine ca nu vrea ceea ce are. © CCC