Citate despre Dorinta

Asa-i facuta lumea: doreste lucruri rare! Ce in aceasta lume au mare cautare. Si cele dintai fructe par vara mai gustoase, Si razele de iarna sunt mult mai pretioase. Femeia nazuroasa e mai ispititoare, Iar usile deschise nu sunt atragatoare.

Oricarei fiinte ii sunt harazite anumite incercari launtrice, anumite lupte.

Lucrurile au o valoare ce corespunde perseverentei noastre de a le dori.

Viata ar fi imposibila daca ne-am aminti totul, important e sa alegem ceea ce trebuie sa uitam.

Din dorinta se naste ideea mijloacelor.

Dorinta, singurul resort al lumii, dorinta, sigura rigoare pe care omul trebuie sa o cunoasca.

Un spirit slab crede usor ceea ce doreste.

Adevaratul curaj nu e de a astepta cu calm evenimentele, ci de a alerga inaintea lor, pentru a le cunoaste cat mai devreme posibil si de a le accepta.

Nu doresti ce nu cunosti.

Dorința este însăși esența omului. Baruch Spinoza (1632-1677), Etica Adam și Eva, alungați din paradis pentru încălcarea legii divine, condamnă umanitatea să poarte povara păcatului originar. Ei pecetluiesc natura blestemată a dorinței, un rău cu o mie de fațete și ispite insidioase de care omul ar trebui să se ferească pentru a nu-și pierde sufletul. Dar aceasta nu este una dintre acuzațiile false ale culturii noastre? Conform lui Baruch Spinoza, „dorința este însăși esența omului”, definită ca pofta conștientă de sine, care determină ființa umană să acționeze și să tindă spre perseverență în propria existență. Această dorință (conatus) reprezintă forța vitală activă, nu doar o simplă lipsă prin care omul se raportează la lume. Scriind că dorința constituie esența - cu alte cuvinte, însăși identitatea - omului, Spinoza îl plasează în cadrul Naturii. Ca toate ființele vii, ființele umane sunt înzestrate cu o poftă de viață, o tendință de a acționa și de a persevera în existența lor. În mod fundamental, dorința este, așadar, inocentă, dincolo de orice judecată sau condamnare. Totuși, ceea ce se numește „instinct” la animale este dorință pentru oameni, deoarece oamenii sunt conștienți de ea și o exprimă la o scară mai largă decât simpla reproducere sau supraviețuire: dorința de creație artistică, iubire sau bunătate față de ceilalți... Spinoza definește dorința ca pofta (appetitus) însoțită de conștiința ei. Dorința este manifestarea conatusului, adică efortul fiecărui lucru de a persista în ființa sa. Dorința este esența activă a omului, ceea ce înseamnă că omul nu este un spectator pasiv, ci o ființă definită prin acțiunile și afecțiunile (emoțiile) care îi guvernează existența. Prin urmare, pentru Spinoza, a fi om înseamnă a fi un subiect al dorinței, o ființă care urmărește activ ceea ce consideră că îi sporește puterea de a exista. Pe scurt, dacă oamenii pretind că renunță la dorință, ar echivala nu doar cu negarea propriei naturi, ci și cu privarea de energia care este singura ce le poate alimenta bucuria. Cu toate acestea, Spinoza nu legitimează fiecare dorință sau capriciu și nici nu pledează pentru savurarea frenetică a divertismentului, așa cum o încurajează societatea noastră de consum. Reevaluarea dorinței se înscrie în perspectiva unei Etici al cărei scop este de a învăța să cunoaștem și să stăpânim această vitalitate în vederea unei existențe binecuvântate, adică una împlinită moral. Dacă dorința este rațiunea noastră de a fi, fericirea ar putea consta în atingerea satisfacției. Doar dacă, așa cum sugerează filosoful englez Thomas Hobbes, ea rezidă mai mult în urmărirea decât în ​​obținerea ei: „Fericirea este o înaintare continuă a dorinței, de la un obiect la altul, obținerea primului fiind totuși doar calea care duce către al doilea.” © CCC

Cu cat nevoile vietii sunt mai usor de satisfacut, cu atat omul le da mai putina importanta.

Cand dorim intens ceva si dorinta se implineste, ni se pare ca deznodamantul a venit prea repede. Ne place mai mult mirajul bucuriei viitoare decat amintirea bucuriei trecute.

Lucrul dorit ne lipseste: tanjim dupa el mai mult decat dupa oricare altul. Ne cade in mana; vrem un altul. Si setea noastra este mereu aceeasi.

Adevarata fire nu se dezvaluie in purtarea obisnuita a oamenilor, ei au actele acelea neprevazute, in aparenta greu de explicat, uneori scandaloase, care le scapa si prin care se tradeaza autenticul.

Dorinta vesnic neimpacata scade, cand a gonit spre o tinta cu prea departe raza. Nu da prea tare pinteni, caci fuga inceteaza.

In viata exista anumite popasuri, anumite momente cand trebuie sa stii sa te opresti, sa te adancesti in tine insuti si sa iei o hotarare.

Mi-am indreptat intotdeauna privirile spre viitor.

Orice adevar trebuie mai inainte de orice difuzat, oamenii trebuie sa fie eliberati intr-o masura cat mai mare ... Libertatea e un bun de care inveti sa te servesti incetul cu incetul si numai daca o folosesti fara nici un fel de limita... pentru cine nu poate sa stapaneasca adevarul, e important sa fie reperate macar zonele in care acest adevar se gaseste.

E placut sa doresti, dar mult mai placut e sa fii dorit.

Poate că atunci când ne trezim că ne dorim totul, suntem periculos de aproape de a nu dori nimic. © CCC