Tu, născătoarea ginţii lui Enea,
Tu, zeilor ș-al oamenilor farmec,
O, Venus, rod de viaţă, care pururi,
Sub bolta cea de stele călătoare,
Împoporezi câmpiile mănoase
Şi marea purtătoare de corăbii;
Prin tine doar tot neamul de fiinţe
Începe-se şi, scos din întuneric,
Prin tine vede-a soarelui lumină.
Din calea ta fug nourii, zeiţă,
Și vânturile; iscusit, pământul
În drumul tău aşterne flori suave
Și ţie râde linul mării, ţie,
Scăldat în valuri de lumină, cerul
Zâmbește blând! Când zori de primăvară
S-au revărsat și roditorul zefir,
Descătușat, începe iar să bată,
Atunce zburătoarele din aer
Vestesc întâi sosirea ta, zeiţă […]
(Poemul naturii, Invocaţie către Venus)
(Traducere, Teodor Naum, filolog și traducător, 1.09.1891, Iași –19.03.1980)
Nu ravni ce n-o sa ai nicicand.
Câte minţi pesimiste ajung să-și dorească lucrurile de care se tem, numai pentru a avea dreptate!
© CCC
Nu trebuie sa doresti imposibilul.
Nu e vorba de a crede sau a nu crede. E vorba de a şti ce vrei. Dar nu vrem altceva decât Eternitatea.
(Zâna carabină)
© CCC
Din saturarea dorintelor se poate naste un fel de deznadejde care insoteste placerea si se ascunde dupa ea.
Mai pastreaza intotdeauna cate o dorinta, ca sa nu fii niciodata nefericitul unei mari fericiri.
Nu cel ce are putin, ci cel ce ravneste la multe e sarac.
Ceea ce oamenii doresc de fapt nu este cunoasterea, ci certitudinea.
Intotdeauna savarsim lucruri oprite si ravnim la ceea ce nu e ingaduit.
Cine are multe, e lipsit de multe, si nevoile mari nu se nasc din saracie mare, ci dimpotriva, din bogatie mare, caci cu cat ai mai mult, cu atat doresti mai mult.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.