Citate de Roger Martin du Gard

Adevaratul curaj nu e de a astepta cu calm evenimentele, ci de a alerga inaintea lor, pentru a le cunoaste cat mai devreme posibil si de a le accepta.

Sunt prea sceptic ca să nu cred. © CCC

Stiinta. Este mai mult decat o cunoastere. Este dorinta de a te pune de acord cu universul ale carui legi le presimti…Prin stiinta te simti adanc in contact, in armonie cu natura si cu tainele ei.

A-ti ascunde vanitatea nu inseamna a fi modest.

Religiile s-au nascut toate din curiozitatea omului fata de univers, nucleul initial e intotdeauna acelasi, adica e constituit de primele si marile explicatii pe care omul le-a putut da fenomenelor naturale; ... ceea ce intelegem sub termenul de religie este una din etapele cercetarii omenesti, etapa afirmatiei deiste, o simpla clipa a efortului stiintific... Omul a ramas victima ipotezelor mistice pe care le schitase pentru a-si explica lumea.

Te apuca groaza cand cantaresti la rece tot ceea ce sta in calea pacificarii oamenilor. Cate veacuri vor mai trebui sa treaca pana cand evolutia morala va eradica din omenire intoleranta instinctiva, respectul innascut pentru forta brutala, placerea asta fanatica a animalului de a triumfa prin violenta, de a-si impune prin violenta felul lui de a simti, de a trai, celor mai slabi, care nu simt, care nu traiesc ca el?

Un obstacol e o noua problema. Nu exista obstacol ca­re, oricat de putina vointa ai avea, sa nu se preschimbe intr-o trambulina, intr-un prilej de a te inalta din nou.

Unii oameni sunt mai dispusi decat altii sa accepte o for­mula gata conceputa, asa cum face crustaceul, care se instaleaza in prima cochilie goala pe care o intalneste, si-i ia forma, in timp ce alte crustacee simt nevoia sa-si secrete singure carapacea.

La baza oricarei dorinte de pace exista urmatorul postulat: credinta in progresul moral al omului.

...pana la urma, ordinea si progresul inving... privita in ansamblu, omenirea progreseaza.

Trebuie sa fii cinstit fata de tine insuti.

Suferinta umana nu poate decat sa intareasca in noi instinctul milei.

Facultatea noastra de a judeca inseamna o simpla contributie a experientelor ancestrale de-a lungul secolelor, contributie necontrolata si transmisa noua de legile multiple si capricioase ale ereditatii…transformismul, ale carui legi domina totul, domina in acelasi timp si evolutia constiintei umane.

Orice gest te angajeaza. Mai ales gesturile generice.

Notiunea indoielii… presupune experienta greselii, neincrederea in sine si in senzatiile proprii, neincredere in altii.

Pe masura ce efortul omenesc micsoreaza cantitatea de nestiinta care, timp de secole, a stat la baza credintei umane in Dumnezeu, rolul divinitatii scade in mod inevitabil.

Dificil nu este sa fi fost cineva, ci sa ramai astfel.

Cred ca trebuie sa ramanem cu inversunare noi insine, cu conditia sa crestem. Scopul fiecaruia dintre noi trebuie sa fie realizarea perfecta a tipului de om pe care il reprezentam.

Nu trebuie sa-ti iei dorintele drept realitati.

Sa aclimatizezi la noi aceste utopii, inseamna sa pregatesti o spectaculoasa dezordine.