Citate de Roger Martin du Gard

La baza oricarei dorinte de pace exista urmatorul postulat: credinta in progresul moral al omului.

Trebuie sa fii indragostit de ceea ce faci.

Exista intotdeauna si o oarecare voluptate in asteptare.

Mi-am indreptat intotdeauna privirile spre viitor.

De indata ce un lucru s-a intamplat, nici nu ne mai gandim ca s-ar fi putut sa nu se intample… sau ca ar fi putut fi cu totul altfel.

Nu trebuie sa-ti iei dorintele drept realitati.

Trebuie sa fii cinstit fata de tine insuti.

Un obstacol e o noua problema. Nu exista obstacol ca­re, oricat de putina vointa ai avea, sa nu se preschimbe intr-o trambulina, intr-un prilej de a te inalta din nou.

Sa nu te temi prea mult de contradictii. Te cam incurca, e adevarat, dar sunt sanatoase.

Dorintele noastre isi creeaza, cel mai adesea, ele insele, mijloacele de satisfacere.

Nu pot admite violenta, nici chiar aceea care se angajeaza impotriva violentei.

…Cand cercetez lucrurile indeaproape, ma izbesc de un sofism; vreti sa dovediti ca Dumnezeu e puternic si bun si pentru asta faceti apologia ordinii universale; dar cand incerc sa va atrag atentia ca aceasta ordine e foarte imperfecta, imi refuzati dreptul de a discuta problema universului, tocmai fiindca este opera lui Dumnezeu…Asa se face ca nu mi s-a ingaduit sa impac cele doua afirmatii: pe de o parte, ca Dumnezeu este culmea perfectiunii, si pe de alta parte, ca lumea noastra imperfecta este opera lui.

Daca va ganditi ca violenta nu poate sa insemne justitia, daca va ganditi ca viata umana este sfanta, daca va ganditi ca nu exista doua principii morale, unul care sa condamne uciderea in timp de pace si altul care sa o admita in timp de razboi, refuzati razboiul.

Unii oameni si-au faurit despre lume, o data pentru totdeauna, o viziune care-i multumeste...  Dupa aceea, toate merg de la sine... Viata lor seamana cu o plimbare cu barca pe timp frumos: n-au de facut altceva decat sa alunece in voia valurilor, pana la debarcader.

Sa aclimatizezi la noi aceste utopii, inseamna sa pregatesti o spectaculoasa dezordine.

Inteligenta trebuie sa insufleteasca actiunea; fara ea, actiunea este inutila. Dar fara actiune, cat de inutila este inteligenta! © CCC

Suferinta umana nu poate decat sa intareasca in noi instinctul milei.

Adevarul inainte de orice, chiar daca-l obtii cu pretul suferintei... adevarul, adevarul cu orice pret este mobilul cel mare al constiintelor.

Actele noastre sunt consecintele a aceea ce suntem si a ceea ce ne inconjoara.

Nu patriotismul - instinct natural - este acela ce impinge la razboi; ci nationalismul, sentiment capatat, artificial. Dragostea de pamant, de traditii, nu implica dusmanie, violenta impotriva vecinului.