Citate de Jean Dutourd

Ai nevoie, cand esti tanar, sa-ti creezi iluzia ca participi la o mare miscare a omenirii, ca innoiesti lumea… Esti atat de liber si atat de usor; inca nu duci povara unei familii, n-ai nimic, nu risti nimic. Esti tare generos cand poti renunta la ceea ce inca nu detii.

Oare prin ce trista fatalitate omul nu se poate bucura in acelasi timp de toate facultatile naturii sale, de toate perfectiunile, de care nu e susceptibil decat la varste diferite?... in momentul in care spiritul omului a ajuns maturitatea, trupul lui incepe sa-si piarda puterea... inteligenta a crescut, dar sufletul si-a pierdut elasticitatea si impresionabilitatea; ... dar, pentru ce omul, la urma urmei, n-ar suferi si el soarta comuna tuturor fiintelor ? Cand culegem fructul cel minunat mai putem oare avea pretentia sa respiram in acelasi timp si parfumul florii? Tineretea a avut nevoie de acea delicatete a sensibilitatii, pentru a ajunge sa stapaneasca, la maturitate, siguranta spiritului. Se poate ca oamenii foarte mari sunt tocmai aceia care au pastrat, la varsta la care inteligenta este in plina putere, o parte din impetuozitatea impresiilor, proprie tineretii.

Nici-o blândețe nu mă-mplinește, și în grea derivă e, zi după zi, timpul care se preschimbă în răsuflare de rășină aspră. Un arbore se leagănă în mine lângă țărmul somnoros, aerul înaripat împrăștie frunze amare. Ajută-mă, îndurerat să înverzesc din nou, mireasmă a copilăriei care mi-ai cules mâhnita bucurie, bolnavă deja de o secretă dragoste de a se destăinui apelor. Insulă matinală: plămădește în lumina înjumătățită vulpea de aur ucisă aproape de izvor. (Eucaliptul) Traducere: Nicolae Zărnescu

Asa se manifesta vesnicul proces de maturizare al omului, prin aceasta dorinta de a-si implini visurile din tinerete.

Este caracteristic nebunilor de a iesi dintr-o situatie dificila intrand intr-una catastrofala. © CCC

Copilaria e o traire de vis edenic, de dulce confuzie intre real si imaginar... joc si capricii, tristete si bucurie, naivitate si precocitati stingheritoare, pitorescul limbajului, absenta de protocol ipocrit, instincte sadite vartos, dar in germen, si mai ales nevoia de imaginatie integrala si nebanuite resurse de omenie... treapta de nelipsit in ordinea candorii universale... Copilaria exprima candoarea omului in starea incipienta, cand egoismul produs de societate inca n-a rasarit.

Să fii veşnic tânăr nu înseamnă să ai 20 de ani, înseamnă să fii optimist, să te simţi bine, să ai un ideal în viaţă pentru care să lupţi şi pe care să îl cucereşti.

Daca oamenii mai varstnici ar voi sa procedeze pedago­gic, ei n-ar trebui nici sa interzica, nici sa ponegreasca in ochii unui tanar ceea ce acestuia ii face placere, oricum ar fi acest ceva, atat timp cat n-au cu ce sa il inlocuiasca.

Parintii din ziua de azi doresc sa fie iubiti de copiii lor. Aceasta eroare ii conduce la tot felul de slabiciuni si comoditati. (Fondul si forma) © CCC

Varsta e ceasul meu desteptator.

Cei in varsta le cred pe toate; cei intre doua varste se indoiesc de toate; cei tineri le stiu pe toate.

Orice varsta ai avea, a nu te simti iubit inseamna a te simti respins. © CCC

Tineretea nu e aceea care isi numara anii, ci aceea care in avantul ei ii uita.

Seri, ah, seri albastre, nopți cu lună beată, Mândru-am fost și tânăr și frumos, odată… Pentru totdeauna, fără rost și parte, Toate pe alături au zburat, departe… Inima-i rănită, ochii stau s-apună…. Fericiri albastre! Nopți, ah, nopți cu lună! (Seri, ah, seri albastre, 1925) (Traducere George Lesnea – ”Poezii” 1957)

Sufletul copilului e cinstit, el nu poate fi cucerit de orice, dar se da intreg… copiii au in inima lor bogata putinta care lipseste celor mai multi dintre oamenii mari, de a intelege, de a admira, si intamplator, de a indeplini eroismul.

In clipa cand intra activ in viata, tinerii cauta mai degraba in oamenii celebri din trecut si in numele la moda pretexte pentru propriile pasiuni sau sisteme, vehicule pentru incarcatura lor de idei sau pentru inflacararile lor; fie ca le adopta si le exalta, fie ca le resping si le blameaza, de-a curmezisul acestora se afirma ei insisi; isi saluta propria idee si si-o preconizeaza, iar ideea contrara este contestata si aspru judecata. A vedea lucrurile asa cum sunt si pe oameni asa cum au fost, asta presupune o inteligenta dezinteresata si, ca urmare, ma tem, o raceala.

Când ai douăzeci de ani, e mai bine să fii crescut de oameni inteligenți și creativi. Câştigi atât de mult timp. © CCC

Nefericirea oamenilor care au mintit foarte mult consta in faptul ca nimeni nu ii mai crede atunci cand spun adevarul. (Mascareigne) © CCC

Când ai douăzeci de ani, crezi că ai rezolvat enigma lumii; la treizeci de ani, începi să te gândești la asta și la patruzeci de ani, descoperi că este de nerezolvat. © CCC

Orice uz sfarseste prin a se transforma in abuz. (Fondul si forma) © CCC