Citate de Jean-Marie Guyau

Oare prin ce trista fatalitate omul nu se poate bucura in acelasi timp de toate facultatile naturii sale, de toate perfectiunile, de care nu e susceptibil decat la varste diferite?... in momentul in care spiritul omului a ajuns maturitatea, trupul lui incepe sa-si piarda puterea... inteligenta a crescut, dar sufletul si-a pierdut elasticitatea si impresionabilitatea; ... dar, pentru ce omul, la urma urmei, n-ar suferi si el soarta comuna tuturor fiintelor ? Cand culegem fructul cel minunat mai putem oare avea pretentia sa respiram in acelasi timp si parfumul florii? Tineretea a avut nevoie de acea delicatete a sensibilitatii, pentru a ajunge sa stapaneasca, la maturitate, siguranta spiritului. Se poate ca oamenii foarte mari sunt tocmai aceia care au pastrat, la varsta la care inteligenta este in plina putere, o parte din impetuozitatea impresiilor, proprie tineretii.

Tineretea nu e aceea care isi numara anii, ci aceea care in avantul ei ii uita.

Cand vezi sufletul curat si nevinovat al unui copil, iti vine parca sa zici, ca orice mama e o "nascatoare de Dumnezeu".

Fiinta superioara este aceea care intreprinde si risca mai mult, fie prin gandirea sa, fie prin actele sale.

Tineretul stie ce nu vrea inainte de a sti ce vrea. (Dificultatea de a fi) © CCC

Tinerilor! Am sa va spun un adevar care s-ar putea sa nu va placa, deoarece va asteptati la ceva nou. Acest adevar e ca omul nu imbatraneste. E vorba de inima, bineinteles; asta se stia, cel putin in dragoste. Ei bine, si in ce priveste spiritul, e acelasi lucru. El ramane vesnic tanar. Nu intelegi viata mai bine la patruzeci de ani decat la douazeci, dar acum o stii si o marturisesti! Asta inseamna tinerete.

A ne simti slabiciunea, a lua cunostinta de determinarile de tot felul care ne limiteaza viata, apoi a dori sa ne marim puterea asupra noastra insine si asupra lucrurilor, a ne largi sfera de actiune, a recuceri o independenta relativa in fata necesitatilor de tot felul care ne invaluie, acesta este mersul spiritului uman, in fata universului.

Nu deplang nimic pe lume decat ca in tinerete n-am stiut ca sunt tanar.

Din nefericire, ne ramane un interval de timp prea mic intre timpul in care suntem prea tineri si acela in care suntem prea batrani.

Tinerii frumosi sunt accidente ale naturii, dar oamenii batrani sunt adevarate opere de arta.

Este sigur ca numai sentimentele vagi si tumultuoase ale tineretii sunt proprii sublimului.

Daca tineretea este un defect, e unul de care ne vindecam prea repede.

Asa se manifesta vesnicul proces de maturizare al omului, prin aceasta dorinta de a-si implini visurile din tinerete.

Copilaria e o traire de vis edenic, de dulce confuzie intre real si imaginar... joc si capricii, tristete si bucurie, naivitate si precocitati stingheritoare, pitorescul limbajului, absenta de protocol ipocrit, instincte sadite vartos, dar in germen, si mai ales nevoia de imaginatie integrala si nebanuite resurse de omenie... treapta de nelipsit in ordinea candorii universale... Copilaria exprima candoarea omului in starea incipienta, cand egoismul produs de societate inca n-a rasarit.

Tanar, te lipsesti foarte usor de spirit in frumusetea care iti place si de bun-simt in talentele pe care le admiri. © CCC

Taina fundamentala a tineretii nu sta in puterea de a infaptui orice, ci in puterea credintei ca poti infaptui orice.

Tineretea este ca un copac mic si fraged, cele mai slabe vanturi sunt furtuni pentru el.

Suntem atat de inflacarati, atat de nesocotiti in tinerete. Ne aruncam in viata cu atata insufletire. Inteligenta, oricat de aleasa, nu va putea inlocui niciodata timpul.

In clipa cand intra activ in viata, tinerii cauta mai degraba in oamenii celebri din trecut si in numele la moda pretexte pentru propriile pasiuni sau sisteme, vehicule pentru incarcatura lor de idei sau pentru inflacararile lor; fie ca le adopta si le exalta, fie ca le resping si le blameaza, de-a curmezisul acestora se afirma ei insisi; isi saluta propria idee si si-o preconizeaza, iar ideea contrara este contestata si aspru judecata. A vedea lucrurile asa cum sunt si pe oameni asa cum au fost, asta presupune o inteligenta dezinteresata si, ca urmare, ma tem, o raceala.

Tineretul nu are nevoie de prieteni - are nevoie doar de mulțime. © CCC