Copilaria e o traire de vis edenic, de dulce confuzie intre real si imaginar... joc si capricii, tristete si bucurie, naivitate si precocitati stingheritoare, pitorescul limbajului, absenta de protocol ipocrit, instincte sadite vartos, dar in germen, si mai ales nevoia de imaginatie integrala si nebanuite resurse de omenie... treapta de nelipsit in ordinea candorii universale... Copilaria exprima candoarea omului in starea incipienta, cand egoismul produs de societate inca n-a rasarit.
Tineretul nu are nevoie de prieteni - are nevoie doar de mulțime.
© CCC
Tineretul e resortul insufletirii unui neam; termometrul spiritului de jertfa al societatii.
Daca cineva staruie sa-i spun de ce o iubesc, nu pot decat sa-i dau acest raspuns: "pentru ca e ea, pentru ca sunt eu".
Trebuie sa se faca o mare deosebire intre greselile care pornesc din slabiciunea noastra si cele care vin din rautatea noastra… nu ni se poate aduce invinuire decat pentru cele facute impotriva constiintei noastre.
Oricat am fi de invatati prin stiinta altora, intelepti nu putem fi decat pe seama intelepciunii noastre.
Tineretea zambeste fara motiv. Este unul din farmecele ei de capetenie.
Obiceiul ne ascunde fata adevarata a lucrurilor.
Toti oamenii vor sa traiasca cat lumea, nimeni insa nu vrea sa fie batran.
Cand vezi sufletul curat si nevinovat al unui copil, iti vine parca sa zici, ca orice mama e o "nascatoare de Dumnezeu".
Este in natura lucrurilor ca, dupa ce ai trecut de prima tinerete, mai devreme sau mai tarziu - asta depinde de caracterul fiecaruia - sa vina ziua cand resemnarea iti apare ca o ispita si te indeamna sa-ti iei ramas bun de la cele imposibile si sa te multumesti cu cele posibile.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.