Citate despre Batranete

Mintile noastre poseda de la natura o dorinta nestavilita de a cunoaste adevarul.

Tacerea este una dintre marile arte ale conversatiei.

Nu este nimeni atat de batran incat sa nu mai doreasca o zi macar din  viata. Nemo tam senex est, ut improbe unum diem speret. (Seneca Philosophus, Epistulae)

A face pe prostul la timpul potrivit este cea mai mare intelepciune.

Poate n-am imbatrani niciodata daca n-am avea un dar blestemat, mostenit din batrani: inima. In ea isi trimite viata sagetile, acolo tintesc toate loviturile. Drumul la inima insa duce prin carne… prin bietul trup...  cum nu s-ar frange, cum nu s-ar slabi, cum n-am imbatrani?

Tinerilor! Am sa va spun un adevar care s-ar putea sa nu va placa, deoarece va asteptati la ceva nou. Acest adevar e ca omul nu imbatraneste. E vorba de inima, bineinteles; asta se stia, cel putin in dragoste. Ei bine, si in ce priveste spiritul, e acelasi lucru. El ramane vesnic tanar. Nu intelegi viata mai bine la patruzeci de ani decat la douazeci, dar acum o stii si o marturisesti! Asta inseamna tinerete.

Toata lumea doreste sa ajunga la batra­nete, dar cand a ajuns se plange de ea. Senectus, quam ut adipiscantur omnes optant, eandem accusant adepti. (Cicero, De senectute)

Bonis viris honesta quaerenda sunt. Bărbaţii buni trebuie să caute lucrurile cinstite. (Cicero)

Sa ai grija cand vrei sa ajuti pe unii, sa nu nedreptatesti pe altii…Cei ce pagubesc pe unii ca sa fie darnici cu altii fac aceeasi nedreptate ca si cum si-ar insusi un lucru strain. Nu exista act generos daca nu e drept.

Prietenul sigur il cunosti in imprejurari nesigure.

Viata ar fi intr-adevar prea trista daca trandafiriul roi al gandurilor zburdalnice n-ar veni din cand in cand sa mangaie batranetele oamenilor cumsecade.

Batranetea vine cand incepi sa spui: niciodata nu m-am simtit atat de tanar.

Un om cu cat se intoarce mai mult inapoi, cu cat se avanta mai mult inainte, cu atat e mai mare… Prezentul e o consecinta necesara a trecutului si viitorul o consecinta necesara a prezentului; prezentul e un punct indivizibil si curgator pe care omul nu poate sta, asa cum nu poate sta pe varful unui ac.

Amicitia omnibus rebus humanis anteponatis. Prietenia să o puneţi mai presus de toate lucrurile omeneşti. (Cicero)

La batranete obisnuintele noastre devin, ca si vinele, mai rigide. Numai principiile devin mai elastice. Dar aceasta elasticitate e tot un fel de scleroza.

Daca sunt doua feluri de lupta, unul cu cuvantul si altul cu forta, si daca unul e propriu omului, iar celalalt animalelor, suntem datori sa recurgem la cel din urma numai cand primul nu poate fi de folos.

Nici chiar cei ce-si intemeiaza viata pe nedreptate si nelegiuire nu pot trai fara o particica de dreptate. Si talharii isi au legile lor, carora se supun si pe care le respecta.

Toți suntem robii legilor, ca să putem trăi liberi.

Orice om poate gresi, dar numai nebunul staruie in greseala.

In prietenie, nu este nenorocire mai mare ca lingusirea.