Citate de Michel de Montaigne

Eu stimez în oameni numai întelepciunea și virtutea și, sub orice formă mi s-ar înfățișa, întotdeauna am față de ele același respect. Tîrgovețul plin de virtuți și țăranul cinstit, bun la suflet, valorează pentru mine de o sută de ori mai mult decît aristocratul care numără în genealogia sa pînă la treizeci de generații nobile, dar care nu are nici un fel de merite...

Sunt o multime de oameni care sunt ca si sticlele: n-au valoare decat prin ceea ce se pune in ele.

Stejarul, acest copac gigantic, pe care l-am comparat cu Shakespeare, are coroana bizara, ramurile noduroase, frunzisul intunecos, coaja aspra; dar el este stejarul. © CCC   Published on May 7, 2012

Imi displac gandurile ce nu pot fi spuse cu glas tare.

Nu fiti mai cuminti decat trebuie, dar fiti cuminti cum trebuie.

Ca sa se raceasca sentimentul, nu trebuie decat sa vezi cu ochii deschisi pe cel ce iubesti.

Tot ceea ce e valoros este, într-un anumit fel, și subiectiv.

Oamenii pot fi imediat si usor cantariti de indata ce consimt sa intre pe taramul dificultatilor.

Trebuie să călătorești pentru a-ți confrunta și a-ți șlefui creierul cu cel al altora. (Jurnal de călătorie) În 1580, când Montaigne începuse deja să-și scrie Eseurile, a plecat pentru o călătorie de un an și jumătate prin Europa. Va vizita Italia, Elveția și Germania ceea ce îi va permite să scrie textul de mai sus în Jurnal de călătorie. © CCC

Si daca viata-i trecatoare, sa-i presaram in cale trandafiri.

Trebuie sa smulgi masca lucrurilor, ca si a persoanelor.

Lucrurile au o valoare ce corespunde perseverentei noastre de a le dori.

Intre aur si paie, magarii prefera paiele.

O casatorie reusita este aceea dintre o femeie oarba si un barbat surd. © CCC

Armonia ascunsa valoreaza mai mult decat armonia vizibila.

Un sac gol se mentine cu greu in picioare.

Vreau să fiu stăpân pe mine în toate sensurile: înțelepciunea are și ea excesele ei și nu are mai puțină nevoie de moderație decât nebunia. (Eseuri)

A ști pe dinafară nu înseamnă a ști: înseamnă doar a deține ceea ce s-a dat în păstrare memoriei. (Eseuri)

Obiceiul ne ascunde fata adevarata a lucrurilor.