Citate de Michel de Montaigne

Nu-i om cat de fricos caruia sa nu-i placa mai bine sa cada deodata, decat sa fie tot timpul in cadere.

Suntem nascuti ca sa cautam adevarul; posedarea lui apartine unei puteri mai mari.

Obisnuinta de a pune pe hartie gandurile si observatiile, pentru a sti unde sa le gasesti, ca sa le impiedici sa dispara in tinutul intunecat al uitarii, a fost de un mare folos multor oameni intelepti si studiosi...E cu aceasta obisnuinta ca si cu inventarul marfurilor, fara de care n-ai sti niciodata ce ai, nici ce nu ai.

Respect cu dragă inimă ceea ce iubesc.

Imi displac gandurile ce nu pot fi spuse cu glas tare.

Sensibilitatea noastra este mai usor si in mod mai durabil miscata de impresii minime, dar repetate, decat de o lovitura puternica, insa trecatoare. Puterea obisnuintei este universala, exercitandu-se asupra oricarei fiinte simtitoare…Sufletul nostru rezista mai degraba la violentele si la durerile cele mai mari, dar trecatoare, decat timpului si plictisului neincetat.

Iubesti un corp fara suflet sau fara sentiment cand il iubesti fara consimtamantul si dorinta sa.

Nici oamenii, nici vietile lor, nu se masoara cu ocaua.

Este ciudat cum obişnuinţa modelează gusturile şi ideile.

Cand te-ai deprins in viata cu un obicei... iti pare cu neputinta sa renunti la el, fara sa sfarami in acelasi timp toate celelalte resorturi ale vietii.

Vreau să fiu stăpân pe mine în toate sensurile: înțelepciunea are și ea excesele ei și nu are mai puțină nevoie de moderație decât nebunia. (Eseuri)

Nu mori pentru ca esti bolnav, mori pentru ca esti viu. (Eseuri) Michel de Montaigne Moartea este o consecință a vieții. De aceea, Montaigne considera că înțelepciunea inseamna acceptarea mortii și, prin urmare, ca a filosofa inseamna a învăța sa mori, ceea ce nu este nimic altceva decat a învăța să trăiești.

Trebuie sa smulgi masca lucrurilor, ca si a persoanelor.

Toate faptele care ies din sfera celor obisnuite sunt pasibile de cele mai ingrozitoare rastalmaciri, caci gustul nostru se revolta impotriva a tot ceea ce e prea mult, dupa cum respinge si ceea ce e prea putin.

A ști pe dinafară nu înseamnă a ști: înseamnă doar a deține ceea ce s-a dat în păstrare memoriei. (Eseuri)

Ceea ce gura se deprinde sa spuna, inima se obisnuieste sa creada.

Luăm uneori prostul obicei de a fi nefericiți. (Moara de pe Floss) © CCC

Prefer să fiu iubit, chiar dacă aș putea fi temut. (Eseuri)

O casatorie reusita este aceea dintre o femeie oarba si un barbat surd. © CCC

Noutatea, mai mult decat maretia lucrurilor, ne indeamna sa le cautam cauza.