Citate despre Obisnuinta

Munca este una din conditiile fericirii. Lenesul poate sa nu vada in ea decat o pedeapsa: dar omul intelept va vedea o binecuvantare.

Chiar si atunci cand un om esueaza in eforturile sale, e o mare satisfactie pentru el sa poata spune ca a facut tot ce a putut.

Obisnuinta face adeseori ca aceleasi lucruri sa ne placa ori sa nu ne placa, din care pricina se intampla uneori ca datinile, obiceiurile si moravurile care erau pretuite pe vremuri sa devina vrednice de dispret si, dimpotriva, cele dispretuite sa devina pretuite…; obisnuinta este in stare mai mult decat judecata sa statorniceasca lucrurile noi in mijlocul nostru si sa le alunge pe cele vechi, a caror perfectiune il amageste adeseori pe cel ce-o cauta in ele.

Omul nu traieste numai pentru sine. El trebuie sa lupte pentru binele altora, tot atat de mult cat pentru binele propriu.

Nu aflam nici un lucru care la prima infatisare sa nu ne apara ca maret si uimitor, pe care cu timpul sa nu-l privim fara prea multa mirare.

Nici o distinctie cu adevarat onorabila nu se poate castiga decat cu pretul celor mai mari eforturi individuale: perfectiunea nu se gaseste pe pamantul lenei.

Economia poate fi privita ca fiica prevederii, ca sora cumpatarii si ca mama libertatii.

Suntem liberi sa alegem intre bine si rau; nu suntem ca buturuga care, aruncata pe rau, nu poate merge decat in­tr-un fel, pe cursul apei; avem in noi puterile inotatorului si putem sa alegem directia care ne convine, sa luptam impotriva valurilor si in pofida curentului, sa mergem, mai mult sau mai putin, unde vrem. Nici o constrangere absoluta nu apasa asupra vointei noastre si noi stim si simtim ca, in ce priveste faptele noastre, nu suntem incatusati, prin nici un fel de vraja. Toate nazuintele noastre spre frumos si spre bine ar fi paralizate, daca am gandi altfel…Fara aceasta, unde ar mai fi responsabilitatea? si la ce-ar sluji sa invatam, sa sfatuim, sa predicam, sa certam si sa pedepsim? La ce bun legile, daca n-ar fi credinta universala cum e si faptul univer­sal ca depinde de oameni si de hotararea lor individuala de a se conforma lor sau nu? In fiecare clipa a vietii noas­tre, constiinta noastra proclama ca vointa ne este libera. E singurul lucru care e cu totul al nostru, si directia, buna sau rea, pe care i-o dam nu depinde, in definitiv, decat de noi.

Nu odihna si lucrul usor formeaza pe oameni, ci oboseala si lucrul greu.

Sensibilitatea noastra este mai usor si in mod mai durabil miscata de impresii minime, dar repetate, decat de o lovitura puternica, insa trecatoare. Puterea obisnuintei este universala, exercitandu-se asupra oricarei fiinte simtitoare…Sufletul nostru rezista mai degraba la violentele si la durerile cele mai mari, dar trecatoare, decat timpului si plictisului neincetat.

Adevarata modestie totusi este foarte potrivita cu dreapta apreciere a propriei noastre valori, si nu cere deloc sa dispretuim orice merit.

Obiceiul ne ascunde fata adevarata a lucrurilor.

Obisnuinta aproape ca poate schimba caracterul intiparit de Natura.

Totul in viata noastra depinde de noi insine; asa de mare e puterea vointei noastre, incat tot ceea ce vrem cu putere si seriozitate sa devenim - devenim. Daca cine­va are o idee perfect clara de ceea ce vrea sa faca, va si putea sa aleaga mijloacele potrivite pentru infaptuirea ei.

Asupra oamenilor care se iau dupa obicei si sunt sclavii lui, ceea ce impresioneaza simturile are un efect mai puternic decat rationamentele.

Cu cat omul are tabieturi, cu atat e mai putin liber si independent. © CCC

In caracterul omenesc, energia este, la drept vorbind, pivotul puternic, omul insusi. Singura ea da impuls faptelor lui si suflet nazuintelor. Ea da un punct de sprijin oricarei sperante legitime si speranta, la randul ei, da vietii adevarata mireasma.

Eruditia este o bancnota. Ea nu poate fi folosita decat numai unde poate avea valoare. Intelepciunea e moneda pretioasa care se intrebuinteaza in orice imprejurare.

Orice lucru ai face, fa-l cat poti mai bine.

Este ciudat cum obişnuinţa modelează gusturile şi ideile.