Tu, născătoarea ginţii lui Enea,
Tu, zeilor ș-al oamenilor farmec,
O, Venus, rod de viaţă, care pururi,
Sub bolta cea de stele călătoare,
Împoporezi câmpiile mănoase
Şi marea purtătoare de corăbii;
Prin tine doar tot neamul de fiinţe
Începe-se şi, scos din întuneric,
Prin tine vede-a soarelui lumină.
Din calea ta fug nourii, zeiţă,
Și vânturile; iscusit, pământul
În drumul tău aşterne flori suave
Și ţie râde linul mării, ţie,
Scăldat în valuri de lumină, cerul
Zâmbește blând! Când zori de primăvară
S-au revărsat și roditorul zefir,
Descătușat, începe iar să bată,
Atunce zburătoarele din aer
Vestesc întâi sosirea ta, zeiţă […]
(Poemul naturii, Invocaţie către Venus)
(Traducere, Teodor Naum, filolog și traducător, 1.09.1891, Iași –19.03.1980)
Obiceiul ne ascunde fata adevarata a lucrurilor.
Luăm uneori prostul obicei de a fi nefericiți.
(Moara de pe Floss)
© CCC
Este ciudat cum obişnuinţa modelează gusturile şi ideile.
Obisnuinta aproape ca poate schimba caracterul intiparit de Natura.
Ceea ce gura se deprinde sa spuna, inima se obisnuieste sa creada.
Scurtă este pentru bieții oameni dulceața vieții.
© CCC
Nu exista adevar oricat de usor credibil, care sa nu fi parut mai intai de necrezut, nici vreun lucru oricat de mare sau de uimitor, pentru care admiratia noastra sa nu scada treptat.
Cand stai pe tarm nu-ti pasa de cel ce-n vijelii
din greu despica valul de mare, in manii...
Nu doara ca ti-ar face placere nenorocu-i,
dar te desfeti la gandul de-a nu te sti in locu-i.
E dulce de pe mal sa vezi pe altul
Cum se trudeste, cand noianul marii
E rascolit de vanturi.
Nu fiindca
Te-ar desfata pe tine chinul altuia,
Ci pentru ca-i placut sa vezi cu ochii
De cate rele esti scutit tu insuti.
Atâta timp cât obiectul pe care ni-l dorim ne lipsește, ni se pare superior tuturor; de îndată ce este al nostru, vrem un altul și setea noastră rămâne aceeași.
© CCC
Viaţa nu este dată nimănui în proprietate, ci este dată tuturor ca să o folosească.
(De rerum natura / Despre natura lucrurilor)
© CCC
Cand te-ai deprins in viata cu un obicei... iti pare cu neputinta sa renunti la el, fara sa sfarami in acelasi timp toate celelalte resorturi ale vietii.
Asupra oamenilor care se iau dupa obicei si sunt sclavii lui, ceea ce impresioneaza simturile are un efect mai puternic decat rationamentele.
Numai la primejdii grele
il vezi pe om! Cand e batut de soarta,
numai atunci il poti cunoaste bine,
numai atunci el scapa din adancul
inimii lui cuvantul adevarului.
Numai atunci i se smulge
si chipul sau ramane asa cum este.
Nu aflam nici un lucru care la prima infatisare sa nu ne apara ca maret si uimitor, pe care cu timpul sa nu-l privim fara prea multa mirare.
Generatiile se inlocuiesc si, asemenea alergatorilor, isi trec din mana in mana torta vietii.
Obisnuinta face adeseori ca aceleasi lucruri sa ne placa ori sa nu ne placa, din care pricina se intampla uneori ca datinile, obiceiurile si moravurile care erau pretuite pe vremuri sa devina vrednice de dispret si, dimpotriva, cele dispretuite sa devina pretuite…; obisnuinta este in stare mai mult decat judecata sa statorniceasca lucrurile noi in mijlocul nostru si sa le alunge pe cele vechi, a caror perfectiune il amageste adeseori pe cel ce-o cauta in ele.
Obiceiul este a doua natură, iar pentru majoritatea oamenilor e chiar unica lor natură.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.