Citate de Lucretius

Numai la primejdii grele il vezi pe om! Cand e batut de soarta, numai atunci il poti cunoaste bine, numai atunci el scapa din adancul inimii lui cuvantul adevarului. Numai atunci i se smulge si chipul sau ramane asa cum este.

A pretinde ca zeii au vrut sa faureasca lumea, cu toate minunatiile ei, pentru oameni, ce lucru lipsit de ratiune. Caci ce beneficiu ar fi putut spera din partea recunostintei noastre, niste fiinte care se bucura de o eterna beatitudine, pentru a intreprinde cel mai mic lucru in favoarea noastra.

Viaţa nu este dată nimănui în proprietate, ci este dată tuturor ca să o folosească. (De rerum natura / Despre natura lucrurilor) © CCC

Nu aflam nici un lucru care la prima infatisare sa nu ne apara ca maret si uimitor, pe care cu timpul sa nu-l privim fara prea multa mirare.

Obiceiul este a doua natură, iar pentru majoritatea oamenilor e chiar unica lor natură.

…Brevis hic est fructus homullis; Iam fuerit, neque post umquam revocare licebit.   Bietul de om, scurt este fructul de viaţa-i e dată; Iată, a trecut, n-o poate chema înapoi niciodată. (Lucretius)

Asupra oamenilor care se iau dupa obicei si sunt sclavii lui, ceea ce impresioneaza simturile are un efect mai puternic decat rationamentele.

Obisnuinta face adeseori ca aceleasi lucruri sa ne placa ori sa nu ne placa, din care pricina se intampla uneori ca datinile, obiceiurile si moravurile care erau pretuite pe vremuri sa devina vrednice de dispret si, dimpotriva, cele dispretuite sa devina pretuite…; obisnuinta este in stare mai mult decat judecata sa statorniceasca lucrurile noi in mijlocul nostru si sa le alunge pe cele vechi, a caror perfectiune il amageste adeseori pe cel ce-o cauta in ele.

Nu exista adevar oricat de usor credibil, care sa nu fi parut mai intai de necrezut, nici vreun lucru oricat de mare sau de uimitor, pentru care admiratia noastra sa nu scada treptat.

Deseori tinem la o credinta nu fiindca ni s-a dovedit, ci fiindca nu ni s-a dovedit contrariul ei. . .

Scurtă este pentru bieții oameni dulceața vieții. © CCC

Ceea ce gura se deprinde sa spuna, inima se obisnuieste sa creada.

Cat de usor lovesti mereu un lucru, tot il infrangi si-l birui pan-la urma. Nu vezi cum picatura cea de apa, cazand pe piatra, gaureste piatra?

Generatiile se inlocuiesc si, asemenea alergatorilor, isi trec din mana in mana torta vietii.

Cu cat omul are tabieturi, cu atat e mai putin liber si independent. © CCC

Cand stai pe tarm nu-ti pasa de cel ce-n vijelii din greu despica valul de mare, in manii... Nu doara ca ti-ar face placere nenorocu-i, dar te desfeti la gandul de-a nu te sti in locu-i.

Obiceiul ne ascunde fata adevarata a lucrurilor.

Lucrul dorit ne lipseste: tanjim dupa el mai mult decat dupa oricare altul. Ne cade in mana; vrem un altul. Si setea noastra este mereu aceeasi.

Obisnuinta aproape ca poate schimba caracterul intiparit de Natura.

E dulce de pe mal sa vezi pe altul Cum se trudeste, cand noianul marii E rascolit de vanturi. Nu fiindca Te-ar desfata pe tine chinul altuia, Ci pentru ca-i placut sa vezi cu ochii De cate rele esti scutit tu insuti.