Citate de Alexandre Dumas-tatal

Este ciudat cum obişnuinţa modelează gusturile şi ideile.

Obisnuinta aproape ca poate schimba caracterul intiparit de Natura.

Obisnuinta de a pune pe hartie gandurile si observatiile, pentru a sti unde sa le gasesti, ca sa le impiedici sa dispara in tinutul intunecat al uitarii, a fost de un mare folos multor oameni intelepti si studiosi...E cu aceasta obisnuinta ca si cu inventarul marfurilor, fara de care n-ai sti niciodata ce ai, nici ce nu ai.

In adancul patimilor, dincolo de placere, exista intotdeauna putina remuscare.

Trebuie sa gasim recompensa in faptele noastre insesi: o binefacere nu e un ban dat cu dobanda.

Pentru orice rau exista doua leacuri: timpul si tacerea.

Obisnuinta face adeseori ca aceleasi lucruri sa ne placa ori sa nu ne placa, din care pricina se intampla uneori ca datinile, obiceiurile si moravurile care erau pretuite pe vremuri sa devina vrednice de dispret si, dimpotriva, cele dispretuite sa devina pretuite…; obisnuinta este in stare mai mult decat judecata sa statorniceasca lucrurile noi in mijlocul nostru si sa le alunge pe cele vechi, a caror perfectiune il amageste adeseori pe cel ce-o cauta in ele.

Intr-o inima plina de cea mai adanca deznadejde nu mai incap alte emotii.

Asupra oamenilor care se iau dupa obicei si sunt sclavii lui, ceea ce impresioneaza simturile are un efect mai puternic decat rationamentele.

Oamenii cu adevarat generosi sunt intotdeauna gata sa devina compatimitori, atunci cand nenorocirea dusmanului depaseste limitele urii lor.

Nu aflam nici un lucru care la prima infatisare sa nu ne apara ca maret si uimitor, pe care cu timpul sa nu-l privim fara prea multa mirare.

Dragostea fără respect nu merge departe şi nu se înalţă sus: este ca un înger cu o singură aripă.

Ura e oarba, mania scoate din minti, iar cel ce isi toarna razbunare risca sa bea o bautura amara.

Casele, ca şi oamenii, au sufletul lor şi chipul lor care reflectă esenţa interioară.

Dă-i unui om un peşte, şi va fi sătul o zi întreagă; învaţă-l să pescuiască, şi va fi sătul o viaţă întreagă.

Toată înţelepciunea omenească constă în două cuvinte: a aştepta şi a spera!

Sufletul se formeaza prin deprinderi si ajungi sa gandesti dupa cum traiesti.

E trist ca femeile nu sunt ambasadori, caci putine secrete le-ar ramane ascunse.

Uneori ai suferit destul de mult ca sa ai dreptul sa nu spui niciodata: sunt prea fericit.

Niciodată nu trebuie să fii o excepţie. Dacă trăieşti printre nebuni, trebuie şi tu să înveţi să fii nebun.