Citate de Alexandre Dumas-tatal

Uneori ai suferit destul de mult ca sa ai dreptul sa nu spui niciodata: sunt prea fericit.

Dragostea fără respect nu merge departe şi nu se înalţă sus: este ca un înger cu o singură aripă.

Oamenii cu adevarat generosi sunt intotdeauna gata sa devina compatimitori, atunci cand nenorocirea dusmanului depaseste limitele urii lor.

Intr-o zi cand lumea noastra va mai fi trait o mie de ani, cand oamenii vor deveni stapani ai tuturor fortelor dis­tructive ale naturii ca sa le faca sa slujeasca bunului trai al omenirii, intr-o zi cand omul va cunoaste tainele mortii, moartea va deveni la fel de blanda, la fel de voluptoasa ca si somnul gustat in bratele iubitei.

Multumirea nu consta in multe averi, ci in putine nevoi.

Omul, in inima caruia s-a inradacinat atat de adanc dra­gostea pentru viata, face tot ce-i cu putinta ca sa-si pastreze viata, atat de grea uneori si atat de scumpa intot­deauna.

Toate multumirile trebuie platite; inainte de a se capata, par destul de ieftine, in urma, prea scumpe.

Intr-o inima plina de cea mai adanca deznadejde nu mai incap alte emotii.

Plictiseala este la capătul tuturor plăcerilor; mulţumirea, la sfârşitul tuturor sacrificiilor. © CCC

Toată înţelepciunea omenească constă în două cuvinte: a aştepta şi a spera!

A sti sa te multumesti cu ceea ce ai inseamna a fi bogat. © CCC

Daca vrei sa fii multumit, va trebui mai intai sa faci pe altii sa se simta multumiti.

Cand te-ai deprins in viata cu un obicei... iti pare cu neputinta sa renunti la el, fara sa sfarami in acelasi timp toate celelalte resorturi ale vietii.

Ranile morale se deosebesc de celelalte prin aceea ca se acopera, dar nu se inchid; mereu dureroase, mereu gata sa sangereze cand le atingi, ele raman in inima vii si deschise.

Bucuria e ciudata uneori: te inabusa, ca durerea.

Casele, ca şi oamenii, au sufletul lor şi chipul lor care reflectă esenţa interioară.

Nu te mulţumi cu o examinare superficială.

Virtutile exagerate devin aproape vicii. Sentimentele cele mai vrednice, daca le exagerezi, ajung sa fie blamate.

Inimile cele mai corupte nu pot crede în rău decât punându-l în legătură cu un interes oarecare; răul inutil şi fără cauză repugnă ca o anomalie.

Dumnezeu, marginind puterile omului, i-a dat in schimb dorinte nemarginite.