Citate de Alexandre Dumas-tatal

Niciodată nu trebuie să fii o excepţie. Dacă trăieşti printre nebuni, trebuie şi tu să înveţi să fii nebun.

De ce nu e mai nimeni multumit de soarta ce-o intamplare sau vremea i-a menit. Pornit in orice clipa, sa inalte osanale aceluia ce-n viata urmeaza alta cale.

Ranile morale se deosebesc de celelalte prin aceea ca se acopera, dar nu se inchid; mereu dureroase, mereu gata sa sangereze cand le atingi, ele raman in inima vii si deschise.

Nu exista nici fericire, nici nenorocire in lume; exista doar compararea unei stari cu cealalta, si atata tot. Doar cel care a simtit nefericirea cea mai cumplita e in stare sa simta cea mai mare fericire. Ca sa-ti dai seama cat de bine este sa traiesti, trebuie sa fi dorit sa mori.

Exista doua feluri de a-ti dovedi dragostea pentru o femeie; casatorindu-te cu ea daca este libera si respectand-o daca nu este.

Casele, ca şi oamenii, au sufletul lor şi chipul lor care reflectă esenţa interioară.

Ura e oarba, mania scoate din minti, iar cel ce isi toarna razbunare risca sa bea o bautura amara.

Toate multumirile trebuie platite; inainte de a se capata, par destul de ieftine, in urma, prea scumpe.

Oamenii cu adevarat viteji simt la apropierea primejdiei, pe care o ghicesc, o exaltare care le ascute in chip desavarsit simturile si mintea.

Trebuie sa gasim recompensa in faptele noastre insesi: o binefacere nu e un ban dat cu dobanda.

Multumirea de sine o consideram un mare bine, nu in sensul ca trebuie sa ne multumim intotdeauna cu putin, ci in intelesul ca in clipele cand nu avem mai mult, sa fim multumiti cu putin.

A sti sa te multumesti cu ceea ce ai inseamna a fi bogat. © CCC

Trecem, adeseori, pe langa fericire, fara s-o vedem, fara s-o privim sau daca am vazut-o si am privit-o, fara s-o recunoastem.

Daca vrei sa fii multumit, va trebui mai intai sa faci pe altii sa se simta multumiti.

Cea mai mare parte a relelor savarsite de oameni i-au intampinat deghizate sub o haina care parea intr-adevar a necesitatii, apoi dupa ce au savarsit pacatul intr-o clipa de exaltare, de teama si de nebunie, oamenii vad ca ar fi putut trece pe langa el, ocolindu-l.

Dragostea fără respect nu merge departe şi nu se înalţă sus: este ca un înger cu o singură aripă.

In adancul patimilor, dincolo de placere, exista intotdeauna putina remuscare.

Dumnezeu, marginind puterile omului, i-a dat in schimb dorinte nemarginite.

Nu trebuie niciodata sa ti se para ceva cu neputinta.

...Nu poti fi multumit ca ai un lucru decat daca ai cui sa-l impartasesti.