Citate de Alexandre Dumas-tatal

Ar trebui să facem doar nebuniile care ne plac. © CCC

În mine sunt doi nebuni, știu, pentru că iubesc și pentru că spun asta în poezii melancolice. © CCC

Trebuie sa gasim recompensa in faptele noastre insesi: o binefacere nu e un ban dat cu dobanda.

Amesteca putina nebunie in cumintenie, cat mai este timp.

Pentru orice rau exista doua leacuri: timpul si tacerea.

Intr-o zi cand lumea noastra va mai fi trait o mie de ani, cand oamenii vor deveni stapani ai tuturor fortelor dis­tructive ale naturii ca sa le faca sa slujeasca bunului trai al omenirii, intr-o zi cand omul va cunoaste tainele mortii, moartea va deveni la fel de blanda, la fel de voluptoasa ca si somnul gustat in bratele iubitei.

E plină lumea de nebuni, Precum e marea de barbuni.

Sunt cu siguranta nebun; iar daca nu sunt, atunci nici ceilalti nu ar trebui sa fie lasati in libertate.

E trist ca femeile nu sunt ambasadori, caci putine secrete le-ar ramane ascunse.

Toţi ne naştem nebuni. Iar câte unii rămân. (Așteptându-l pe Godot)

Oamenii cu adevarat generosi sunt intotdeauna gata sa devina compatimitori, atunci cand nenorocirea dusmanului depaseste limitele urii lor.

Toți oamenii sunt nebuni și cine nu vrea să vadă asta trebuie să stea în camera lui și să-și spargă oglinda. © CCC

Cand te-ai deprins in viata cu un obicei... iti pare cu neputinta sa renunti la el, fara sa sfarami in acelasi timp toate celelalte resorturi ale vietii.

Cand primejdia e mare, inimile devotate se cauta.

Devotamentul. Asa e numita in cuvinte omenesti ambitia care spera.

Cel ce pare înțelept printre nebuni pare nebun printre înțelepți. © CCC

Omul, in inima caruia s-a inradacinat atat de adanc dra­gostea pentru viata, face tot ce-i cu putinta ca sa-si pastreze viata, atat de grea uneori si atat de scumpa intot­deauna.

Intr-o epoca nebuna, a se crede neatins de nebunie este o forma de nebunie.

Nu exista nici fericire, nici nenorocire in lume; exista doar compararea unei stari cu cealalta, si atata tot. Doar cel care a simtit nefericirea cea mai cumplita e in stare sa simta cea mai mare fericire. Ca sa-ti dai seama cat de bine este sa traiesti, trebuie sa fi dorit sa mori.

Uneori ai suferit destul de mult ca sa ai dreptul sa nu spui niciodata: sunt prea fericit.