Cu foarte mult timp în urmă, o burgheză foarte bogată s-a gândit să construiască o biserică pe cheltuiala ei. Când biserica a fost zidită, a adăugat lucrării sale evlavioase dorința nebunească de a trăi cât va dura monumentul ei. Dumnezeu i-a ascultat dorința. Au trecut mai bine de trei secole de atunci, iar femeia încă trăia; dar decrepitudinea ei ajunsese într-un asemenea grad, încât nu mai vedea, nu mai auzea, nu se mai mișca, nici măcar nu mai respira. A fost întinsă într-un cufăr mare de stejar, lângă care un preot veghea constant. În fiecare an, la aniversarea întemeierii bisericii ei, un suflu de viață reînvia această perpetuă muribundă și își recăpăta suficientă putere pentru a întreba: „Biserica mea este încă în picioare?” La răspunsul afirmativ al preotului, ea suspina trist, spunând: „Mă rog lui Dumnezeu să fie distrusă din temelii! Aș putea să mor atunci...” Și recădea în imobilitatea ei.
(Călătoria unei femei la Spitzbergen, Legendă populară culeasă de Léonie d'Aunet în Insula Falster, Danemarca)
© CCC
E plină lumea de nebuni,
Precum e marea de barbuni.
Ar trebui să facem doar nebuniile care ne plac.
© CCC
Nebunia inseamna să te comporti la fel şi sa te aştepti la un rezultat diferit.
© CCC
Fiecare om este un nebun. Dar ce este oare un destin omenesc, daca nu o viata de eforturi pentru a uni acest nebun cu universul?
Când eşti nebun, eşti ocupat să fii nebun - tot timpul.
© CCC
Când ești într-o mare încurcătură, nu-ți rămâne decât să cânți.
© CCC
Toţi suntem nebuni aici.
Lumea este un caleidoscop de indivizi fascinanți, unde normalitatea este o iluzie vagă, evidențiind diversitatea naturii umane.
© CCC
Oamenii sunt atat de obligatoriu nebuni, incat a nu fi nebun inseamna a fi nebun de un alt fel de nebunie.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.