Citate de Alexandre Dumas-tatal

Ura e oarba, mania scoate din minti, iar cel ce isi toarna razbunare risca sa bea o bautura amara.

Oamenii cu adevarat viteji simt la apropierea primejdiei, pe care o ghicesc, o exaltare care le ascute in chip desavarsit simturile si mintea.

In afaceri nu avem prieteni, ci doar parteneri.

Casele, ca şi oamenii, au sufletul lor şi chipul lor care reflectă esenţa interioară.

Oamenii cu adevarat generosi sunt intotdeauna gata sa devina compatimitori, atunci cand nenorocirea dusmanului depaseste limitele urii lor.

A salva un om, a cruta zbuciumul unui tata, a menaja sensibilitatea unei femei nu inseamna a face o fapta buna, ci o fapta omeneasca.

Cand primejdia e mare, inimile devotate se cauta.

Virtutile exagerate devin aproape vicii. Sentimentele cele mai vrednice, daca le exagerezi, ajung sa fie blamate.

Inimile cele mai corupte nu pot crede în rău decât punându-l în legătură cu un interes oarecare; răul inutil şi fără cauză repugnă ca o anomalie.

Omul, in inima caruia s-a inradacinat atat de adanc dra­gostea pentru viata, face tot ce-i cu putinta ca sa-si pastreze viata, atat de grea uneori si atat de scumpa intot­deauna.

Cand te-ai deprins in viata cu un obicei... iti pare cu neputinta sa renunti la el, fara sa sfarami in acelasi timp toate celelalte resorturi ale vietii.

Bucuria e ciudata uneori: te inabusa, ca durerea.

Cea mai mare parte a relelor savarsite de oameni i-au intampinat deghizate sub o haina care parea intr-adevar a necesitatii, apoi dupa ce au savarsit pacatul intr-o clipa de exaltare, de teama si de nebunie, oamenii vad ca ar fi putut trece pe langa el, ocolindu-l.

Devotamentul. Asa e numita in cuvinte omenesti ambitia care spera.

Toată înţelepciunea omenească constă în două cuvinte: a aştepta şi a spera!

Intr-o zi cand lumea noastra va mai fi trait o mie de ani, cand oamenii vor deveni stapani ai tuturor fortelor dis­tructive ale naturii ca sa le faca sa slujeasca bunului trai al omenirii, intr-o zi cand omul va cunoaste tainele mortii, moartea va deveni la fel de blanda, la fel de voluptoasa ca si somnul gustat in bratele iubitei.

In adancul patimilor, dincolo de placere, exista intotdeauna putina remuscare.

Devotamentul este cea mai frumoasa podoaba a unei femei. (O palarie de pai din Italia) © CCC

Uneori ai suferit destul de mult ca sa ai dreptul sa nu spui niciodata: sunt prea fericit.

Un act de adevarat devotament este rezultatul unei cugetari care cantareste totul si alege; o consecinta ferma si senina a unei mari dezbateri interioare.