Citate de Alexandre Dumas-tatal

Intr-o inima plina de cea mai adanca deznadejde nu mai incap alte emotii.

Niciodată nu trebuie să fii o excepţie. Dacă trăieşti printre nebuni, trebuie şi tu să înveţi să fii nebun.

Toată înţelepciunea omenească constă în două cuvinte: a aştepta şi a spera!

E trist ca femeile nu sunt ambasadori, caci putine secrete le-ar ramane ascunse.

Un act de adevarat devotament este rezultatul unei cugetari care cantareste totul si alege; o consecinta ferma si senina a unei mari dezbateri interioare.

Intr-o zi cand lumea noastra va mai fi trait o mie de ani, cand oamenii vor deveni stapani ai tuturor fortelor dis­tructive ale naturii ca sa le faca sa slujeasca bunului trai al omenirii, intr-o zi cand omul va cunoaste tainele mortii, moartea va deveni la fel de blanda, la fel de voluptoasa ca si somnul gustat in bratele iubitei.

Cea mai mare parte a relelor savarsite de oameni i-au intampinat deghizate sub o haina care parea intr-adevar a necesitatii, apoi dupa ce au savarsit pacatul intr-o clipa de exaltare, de teama si de nebunie, oamenii vad ca ar fi putut trece pe langa el, ocolindu-l.

Oamenii cu adevarat generosi sunt intotdeauna gata sa devina compatimitori, atunci cand nenorocirea dusmanului depaseste limitele urii lor.

Ranile morale se deosebesc de celelalte prin aceea ca se acopera, dar nu se inchid; mereu dureroase, mereu gata sa sangereze cand le atingi, ele raman in inima vii si deschise.

Devotamentul este cea mai frumoasa podoaba a unei femei. (O palarie de pai din Italia) © CCC

Exista doua feluri de a-ti dovedi dragostea pentru o femeie; casatorindu-te cu ea daca este libera si respectand-o daca nu este.

Inimile cele mai corupte nu pot crede în rău decât punându-l în legătură cu un interes oarecare; răul inutil şi fără cauză repugnă ca o anomalie.

Nu trebuie niciodata sa ti se para ceva cu neputinta.

Nu exista nici fericire, nici nenorocire in lume; exista doar compararea unei stari cu cealalta, si atata tot. Doar cel care a simtit nefericirea cea mai cumplita e in stare sa simta cea mai mare fericire. Ca sa-ti dai seama cat de bine este sa traiesti, trebuie sa fi dorit sa mori.

Bucuria e ciudata uneori: te inabusa, ca durerea.

Dragostea fără respect nu merge departe şi nu se înalţă sus: este ca un înger cu o singură aripă.

Trecem, adeseori, pe langa fericire, fara s-o vedem, fara s-o privim sau daca am vazut-o si am privit-o, fara s-o recunoastem.

Cand te-ai deprins in viata cu un obicei... iti pare cu neputinta sa renunti la el, fara sa sfarami in acelasi timp toate celelalte resorturi ale vietii.

Virtutile exagerate devin aproape vicii. Sentimentele cele mai vrednice, daca le exagerezi, ajung sa fie blamate.

Trebuie sa gasim recompensa in faptele noastre insesi: o binefacere nu e un ban dat cu dobanda.