Citate de Alexandre Dumas-tatal

Uneori ai suferit destul de mult ca sa ai dreptul sa nu spui niciodata: sunt prea fericit.

Niciodată nu trebuie să fii o excepţie. Dacă trăieşti printre nebuni, trebuie şi tu să înveţi să fii nebun.

E cu putinta oare sa concepem virtutea fara vicii, iubirea fara uratenie... Suprimati un viciu si virtutea corespunzatoare va disparea cu dansul.

Pentru orice rau exista doua leacuri: timpul si tacerea.

Per pravum socium vir venit in vitium. Sub influenta unui prieten incorect, omul poate ajunge vicios.

Nu exista nici fericire, nici nenorocire in lume; exista doar compararea unei stari cu cealalta, si atata tot. Doar cel care a simtit nefericirea cea mai cumplita e in stare sa simta cea mai mare fericire. Ca sa-ti dai seama cat de bine este sa traiesti, trebuie sa fi dorit sa mori.

Vitia nobis sub virtutum nomine obrepunt. Viciile se cuibaresc in noi sub denumirea de virtuti. (Seneca Philosophus, Epistulae)

Orice pacate, cat de mici, au avut nevoie in toate timpurile de justificare.

Nam vitiis nemo sine nascitur, optimus ille est Qui minimus urgetur. Nimeni nu vine pe lume fara vicii: dar cel mai bun om este acela care este stapanit de cele mai mici vicii.

Nulla sapientia naturalia corporis aut animi vitia ponuntur. Defectele innascute ale corpului sau ale sufletului nu se pot indeparta prin nici o stiinta.

Este in puterea noastra sa nu acceptam viciile; dar sa le prescriem o limita odata ce le-am acceptat, aceasta nu mai e in puterea nimanui.

In adancul patimilor, dincolo de placere, exista intotdeauna putina remuscare.

Ebrietas est metropolis omnium vitiorum. Betia este izvorul tuturor viciilor.

Fiecare virtute, fiecare viciu isi are timpul lui, apoi nu mai e la moda.

Exista doua feluri de a-ti dovedi dragostea pentru o femeie; casatorindu-te cu ea daca este libera si respectand-o daca nu este.

E trist ca femeile nu sunt ambasadori, caci putine secrete le-ar ramane ascunse.

Dum vitant stulti vitia, contraria currunt. Prostii, cand cauta sa se fereasca de anumite vicii, cad in altele opuse acestora. (Horatius, Satirae)

Viciile unui popor sunt ascunse totdeauna in adancul legislatiei sale.

Sunt mai miscat de farmecele virtutii decat de diformitatile viciului; intorc spatele cu blandete celor rai, si zbor inaintea celor buni. Daca intr-o opera, intr-un caracter, intr-un tablou, intr-o statuie, este un colt frumos, intr-acolo mi se opresc ochii, nu vad decat lucrul acela, nu-mi amintesc decat de el, aproape uit restul. Cum ma transform cand totul e frumos!

Intr-o zi cand lumea noastra va mai fi trait o mie de ani, cand oamenii vor deveni stapani ai tuturor fortelor dis­tructive ale naturii ca sa le faca sa slujeasca bunului trai al omenirii, intr-o zi cand omul va cunoaste tainele mortii, moartea va deveni la fel de blanda, la fel de voluptoasa ca si somnul gustat in bratele iubitei.