Cred ca nu exista om care sa vrea sa-si schimbe cu adevarat si in intregime esenta, cu indiferent care alt om. Ne-ar placea sa avem trasaturile, prestanta, cultura, averea altuia. Dar nu radacinile, nu fiinta interioara, nu lucrul acela care e eul, un eu pe care il preferam, totusi, chiar daca il uram.
Nu suntem responsabili de gandurile noastre, ci de consimtamantul ce le acordam, prefacandu-le in fapte.
Nu trebuie sa cauti intotdeauna ce se ascunde dincolo de fapte. Faptele ajung si nimic mai mult.
Cand primejdia e mare, inimile devotate se cauta.
Orice om e mai putin nefericit cand poate sa-si deschida inima.
Justitia pura e neinduratoare, dupa cum mila cea mai mare nu e dreapta.
Vrem sa fim iubiti pentru noi insine.
Chiar si in culmea fericirii, oamenii continua sa aspire spre mai mult.
Nu exista nimic cu desavarsire trist in sine.
Cred in binefacerile prieteniei, cand ajunge pana la daruirea de sine.
Devotamentul este cea mai frumoasa podoaba a unei femei.
(O palarie de pai din Italia)
© CCC
Este mare lucru sa ramai devotat in lucrurile mărunte, pentru ca, în cele din urmă, prin lucrurile mărunte se mentin cele mari.
(Meditatii spirituale)
© CCC
Cand ma gandesc la oameni, gasesc ca sunt atat de vrednici de dragoste. As vrea sa le spun numai lucruri prietenesti, sa-mi descarc inima in inima lor, as vrea sa ma asociez proiectelor si actiunilor lor, as vrea sa ocup un loc in viata lor, sa le arat ca sunt in stare de statornicie, de credinta, de spirit de jertfa.
Devotamentul. Asa e numita in cuvinte omenesti ambitia care spera.
Trebuie sa deosebim curajul de diversele lui caricaturi: laudarosenia sau indrazneala. Curajul nu exclude prudenta si nici circumspectia, dimpotriva.
“Noroc” - acesta-i numele pe care cei slabi il dau curajului.