Citate de Georges Duhamel

Trebuie sa deosebim curajul de diversele lui caricaturi: laudarosenia sau indrazneala. Curajul nu exclude prudenta si nici circumspectia, dimpotriva.

Specia umana fiind, in mare, incorigibila, fiintele de elita se disting prin capacitatea de a-si corecta defectele.

Dacă vrei să găseşti în drumul tău prietenie, gingăşie şi poezie, ia-le cu tine.

Nu-i nevoie sa intelegi pe cineva ca sa-l iubesti.

Justitia pura e neinduratoare,  dupa cum mila cea mai mare nu e dreapta.

Exista meditatii pe care le-am putea numi verticale. Cand te afunzi in adancul lor, e nevoie de timp ca sa te intorci pe pamant.

“Noroc” - acesta-i numele pe care cei slabi il dau curajului.

Poti adanci asa de mult o problema, incat sa faci imposibila rezolvarea ei...

Exista un principiu: sa judeci omul dupa fapta.

Un act de adevarat devotament este rezultatul unei cugetari care cantareste totul si alege; o consecinta ferma si senina a unei mari dezbateri interioare.

Inscriptie pe o fantana: ceea ce-i adanc nu straluceste.

Nu trebuie sa cauti intotdeauna ce se ascunde dincolo de fapte. Faptele ajung si nimic mai mult.

Cu siguranta ca a te crede in stare de o mare afectiune este o dovada de mare orgoliu.

Unele spirite foarte adanci sunt atat de clare, incat apar ca fundul unui lac limpede, mai putin adanci decat sunt...

Cand ma gandesc la oameni, gasesc ca sunt atat de vrednici de dragoste. As vrea sa le spun numai lucruri prietenesti, sa-mi descarc inima in inima lor, as vrea sa ma asociez proiectelor si actiunilor lor, as vrea sa ocup un loc in viata lor, sa le arat ca sunt in stare de statornicie, de credinta, de spirit de jertfa.

Cred ca nu exista om care sa vrea sa-si schimbe cu adevarat si in intregime esenta, cu indiferent care alt om. Ne-ar placea sa avem trasaturile, prestanta, cultura, averea altuia. Dar nu radacinile, nu fiinta interioara, nu lucrul acela care e eul, un eu pe care il preferam, totusi, chiar daca il uram.

La baza virtutii sta greseala.

Omul trebuie sa ramana ceea ce este.

Eu cred ca de s-ar gasi un om in stare sa-si traiasca viata adanc si din plin, in stare sa dea forma fiecarui simtamant, expresie fiecarei cugetari, continut real fie­carui vis, cred ca omenirea ar primi un asemenea nou impuls de bucurie, incat am izbuti sa dam uitarii toate maladiile medievalismului si sa ne intoarcem la idealul elenic.

Mi-e imposibil sa gasesc un sens in viata, daca nu ma simt miscat de un sentiment violent si profund.