Cred ca nu exista om care sa vrea sa-si schimbe cu adevarat si in intregime esenta, cu indiferent care alt om. Ne-ar placea sa avem trasaturile, prestanta, cultura, averea altuia. Dar nu radacinile, nu fiinta interioara, nu lucrul acela care e eul, un eu pe care il preferam, totusi, chiar daca il uram.
Exista un principiu: sa judeci omul dupa fapta.
Unele spirite foarte adanci sunt atat de clare, incat apar ca fundul unui lac limpede, mai putin adanci decat sunt...
La baza virtutii sta greseala.
Eu cred ca de s-ar gasi un om in stare sa-si traiasca viata adanc si din plin, in stare sa dea forma fiecarui simtamant, expresie fiecarei cugetari, continut real fiecarui vis, cred ca omenirea ar primi un asemenea nou impuls de bucurie, incat am izbuti sa dam uitarii toate maladiile medievalismului si sa ne intoarcem la idealul elenic.
Mi-e imposibil sa gasesc un sens in viata, daca nu ma simt miscat de un sentiment violent si profund.
Nu suntem responsabili de gandurile noastre, ci de consimtamantul ce le acordam, prefacandu-le in fapte.
Nu exista nimic cu desavarsire trist in sine.
Exista meditatii pe care le-am putea numi verticale. Cand te afunzi in adancul lor, e nevoie de timp ca sa te intorci pe pamant.
Specia umana fiind, in mare, incorigibila, fiintele de elita se disting prin capacitatea de a-si corecta defectele.
Nu-i nevoie sa intelegi pe cineva ca sa-l iubesti.
Nu e semn de intelepciune sa ne judecam numai dupa faptele noastre dinafara: trebuie rascolit pana in adanc si vazut ce indemnuri ne pun in miscare.
N-ai nevoie intotdeauna de speranta ca sa pornesti la actiune si nici de izbanda ca s-o duci la capat.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.