Citate de Georges Duhamel

Trebuie sa deosebim curajul de diversele lui caricaturi: laudarosenia sau indrazneala. Curajul nu exclude prudenta si nici circumspectia, dimpotriva.

Un om care traieste in adancimile cele mai bogate ale vietii face lumii impresia, adeseori, ca s-a instrainat de viata.

Nu e semn de intelepciune sa ne judecam numai dupa faptele noastre dinafara: trebuie rascolit pana in adanc si vazut ce indemnuri ne pun in miscare.

Sunt oameni care fac rationamente nesfarsite inainte de a admite o evidenta.

Unele spirite foarte adanci sunt atat de clare, incat apar ca fundul unui lac limpede, mai putin adanci decat sunt...

Cred ca nu exista om care sa vrea sa-si schimbe cu adevarat si in intregime esenta, cu indiferent care alt om. Ne-ar placea sa avem trasaturile, prestanta, cultura, averea altuia. Dar nu radacinile, nu fiinta interioara, nu lucrul acela care e eul, un eu pe care il preferam, totusi, chiar daca il uram.

Vrem sa fim iubiti pentru noi insine.

Nu suntem responsabili de gandurile noastre, ci de consimtamantul ce le acordam, prefacandu-le in fapte.

N-ai nevoie intotdeauna de speranta ca sa pornesti la actiune si nici de izbanda ca s-o duci la capat.

Cu siguranta ca a te crede in stare de o mare afectiune este o dovada de mare orgoliu.

Omul este cu atat mai adanc cu cat are mai mult conflicte sufletesti.

La baza virtutii sta greseala.

Orice om e mai putin nefericit cand poate sa-si deschida inima.

Un act de adevarat devotament este rezultatul unei cugetari care cantareste totul si alege; o consecinta ferma si senina a unei mari dezbateri interioare.

Exista meditatii pe care le-am putea numi verticale. Cand te afunzi in adancul lor, e nevoie de timp ca sa te intorci pe pamant.

“Noroc” - acesta-i numele pe care cei slabi il dau curajului.

Mi-e imposibil sa gasesc un sens in viata, daca nu ma simt miscat de un sentiment violent si profund.

Specia umana fiind, in mare, incorigibila, fiintele de elita se disting prin capacitatea de a-si corecta defectele.

Omul trebuie sa ramana ceea ce este.

Cand ma gandesc la oameni, gasesc ca sunt atat de vrednici de dragoste. As vrea sa le spun numai lucruri prietenesti, sa-mi descarc inima in inima lor, as vrea sa ma asociez proiectelor si actiunilor lor, as vrea sa ocup un loc in viata lor, sa le arat ca sunt in stare de statornicie, de credinta, de spirit de jertfa.