Cred ca nu exista om care sa vrea sa-si schimbe cu adevarat si in intregime esenta, cu indiferent care alt om. Ne-ar placea sa avem trasaturile, prestanta, cultura, averea altuia. Dar nu radacinile, nu fiinta interioara, nu lucrul acela care e eul, un eu pe care il preferam, totusi, chiar daca il uram.
Justitia pura e neinduratoare, dupa cum mila cea mai mare nu e dreapta.
Cand ma gandesc la oameni, gasesc ca sunt atat de vrednici de dragoste. As vrea sa le spun numai lucruri prietenesti, sa-mi descarc inima in inima lor, as vrea sa ma asociez proiectelor si actiunilor lor, as vrea sa ocup un loc in viata lor, sa le arat ca sunt in stare de statornicie, de credinta, de spirit de jertfa.
Un act de adevarat devotament este rezultatul unei cugetari care cantareste totul si alege; o consecinta ferma si senina a unei mari dezbateri interioare.
Cu siguranta ca a te crede in stare de o mare afectiune este o dovada de mare orgoliu.
Omul trebuie sa ramana ceea ce este.
Indoiala nu-mi place mai putin decat stiinta.
Chiar si in culmea fericirii, oamenii continua sa aspire spre mai mult.
Lucrul care nu e crezut de nimeni nu poate fi demonstrat adeseori.
Dintre toate lucrurile sigure, cel mai sigur este indoiala.
Indoielnic?...acela care se indoieste si de propria lui indoiala.
Îndoielile sunt cele mai intime lucruri pe care le avem.
(Carnete)
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.