Cine a învățat să moară s-a dezvatat să fie sclav. (Eseuri)
Michel de Montaigne
Despotul nu-si poate exercita puterea decat dacă oamenii lui se tem de el. Frica, prin excelenta, este, desigur, cea fata de moarte pentru că moartea este ireversibilă (nu este valabil acelasi lucru in cazul pierderii bunurilor). Dar ce mai poate face despotul împotriva celui care a învățat să nu se teama de moarte?
Ciudat este ca omul adesea se teme tocmai de ceea ce spera.
Teme-te de cel care se teme de tine, chiar de-ar fi o musca si tu un elefant.
Trebuie să călătorești pentru a-ți confrunta și a-ți șlefui creierul cu cel al altora.
(Jurnal de călătorie)
În 1580, când Montaigne începuse deja să-și scrie Eseurile, a plecat pentru o călătorie de un an și jumătate prin Europa. Va vizita Italia, Elveția și Germania ceea ce îi va permite să scrie textul de mai sus în Jurnal de călătorie.
© CCC
Noutatea, mai mult decat maretia lucrurilor, ne indeamna sa le cautam cauza.
A ști pe dinafară nu înseamnă a ști: înseamnă doar a deține ceea ce s-a dat în păstrare memoriei.
(Eseuri)
Una din urmarile fricii e si tulburarea simturilor, care face ca lucrurile sa-ti apara altfel de cum sunt.
Ca sa se raceasca sentimentul, nu trebuie decat sa vezi cu ochii deschisi pe cel ce iubesti.
Oricat am fi de invatati prin stiinta altora, intelepti nu putem fi decat pe seama intelepciunii noastre.
Frica este un tiran și un despot, mai groaznic decât tortura, mai puternic decât șarpele.
© CCC
Din nefericire, ne ramane un interval de timp prea mic intre timpul in care suntem prea tineri si acela in care suntem prea batrani.
O casatorie reusita este aceea dintre o femeie oarba si un barbat surd.
© CCC
Cel care nu se teme de nimic nu e mai putin puternic decat cel de care toata lumea se teme.
Primul semn al coruptiei moravurilor este izgonirea adevarului.
Femeile au o inclinatie naturala in a-si contrazice barbatii.
Ma simt mai mandru de victoria obtinuta asupra-mi atunci cand am cedat ratiunii adevarului decat de victoria castigata asupra slabiciunii lui.
Învățăm să trăim când viața este pe sfârșite.
(Eseuri)