Nici-o blândețe nu mă-mplinește,

și în grea derivă e, zi după zi,

timpul care se preschimbă

în răsuflare de rășină aspră.

Un arbore se leagănă în mine

lângă țărmul somnoros,

aerul înaripat împrăștie

frunze amare.

Ajută-mă, îndurerat să înverzesc din nou,

mireasmă a copilăriei

care mi-ai cules mâhnita bucurie,

bolnavă deja de o secretă dragoste

de a se destăinui apelor.

Insulă matinală:

plămădește în lumina înjumătățită

vulpea de aur ucisă aproape de izvor.

(Eucaliptul)

Traducere: Nicolae Zărnescu

Share |

Comments are closed.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.