Citate Celebre Cogito
Citate Celebre & Enciclopedie

Nikolai V. Gogol


Nikolai Vasilievici Gogol, 31 mar. 1809 – 4 mar. 1852, prozator și dramaturg rus. A trăit 43 de ani.

Titan al literaturii ruse și creator al romanului rus modern, s‑a născut în târgușorul Bolșie Sorocințî, guberina Poltava.

După studii mediocre, s-a stabilit la vârsta de 19 ani la Sankt Petersburg, unde a găsit un post de expediționar într-un minister. Instabil, a renunțat curând la slujbă și a început să scrie. Apoi s-a împrietenit cu Pușkin, care va fi pentru el un excelent consilier.

Romanul, „Taras Bulba”, i-a adus un post la catedra de istorie de la Universitatea din Sankt Petersburg. Gogol a produs apoi o serie de nuvele petersburgheze care subliniază separarea dintre vis și realitate.

Capodopera sa „Mantaua” – care datează din 1841 -, a introdus tema milei sociale în literatura rusă.

În același an, s-a întors în Rusia pentru publicarea romanului „Suflete moarte”, la care nu a mai fost publicată o a doua parte.

În 1848, a plecat la Ierusalim pentru a lucra, spunea el, la desăvârșirea sa spirituală. S-a întors de acolo într-o stare de exaltare religioasă extraordinară, de aici înainte ducând o viață de rugăciune și post. Epuizat, a murit de febră tifoidă în 1852.

Prozator și dramaturg, este autorul nemuritoarelor opere Serile în cătunul de lângă Dikanka (1831–1832), Taras Bulba (1835), Revizorul (1836, 1842), Mantaua (1842), Suflete moarte (1842), lucrări care au scos la iveală viciile Rusiei țariste și au constituit una dintre verigile principale ale realismului critic rus.

Vladimir Nabokov îl considera „cel mai neobișnuit poet‑prozator dintre cei pe care i‑a produs vreodată Rusia”.

„Nikolai Gogol, the strangest prose‑poet Russia ever produced” este propoziția cu care Vladimir Nabokov își începe primul capitol („His Death and His Youth”, „Moartea și tinereațea lui”) al lucrării de referință pe care i‑a dedicat‑o scriitorului rus, Nikolai Gogol (1944), și pe care a scris‑o imediat după sosirea sa în Statele Unite, la cererea lui James Laughlin, care își înființase de curând editura New Directions.

Însuși Dostoievski recunoștea influența pe care a avut‑o Gogol asupra scrisului său și asupra scriitorilor din generația sa, așa cum spunea în faimoasa butadă care îi este atribuită: „Noi toți am ieșit din Mantaua lui Gogol”.

Studiul importanței lui Gogol și al influenței sale asupra întregii literaturi ruse este actual și astăzi.

Opere principale:

 – poezie: Hanz Küchelgarten (idilă romantică);

 – romane: Taras Bulba, 1835, 1839, roman istoric, în care se remarcă conflictul dintre caractere și pasiuni; Suflete moarte, 1842, prima parte, capodopera lui Gogol, care reunește epopeea cu satira, nefiind lipsite nici digresiunile lirice, iar prin analizele realiste întreprinse realizează tabloul complet al unei vieți sociale; Suflete moarte, a doua parte, neterminată, ediție postumă;

 – nuvele reunite sub titlul Povestiri din Petersburg, Serile în catunul de lângă Dikanka,1831/1832, povestiri în care fantasticul este susținut de farmecul local; Mirgorod,  Portretul, 1842; Nuvele din Petersburg: 1. Arabescuri, 1835, nuvele în care visul și fantezia capătă valențele unui protest social: Perspectiva Nevski – Jurnalul unui nebun, Nasul, Caleașca, Mantaua; 2. Aportul Romei: Portret (prima versiune) – Roma – Nopțile vilei, 1835-1836;

 – teatru: Dimineața unui om de acțiune; Procesul; Anticamera; Jucătorii, 1836; Nunta, 1835; Revizorul, 1836, capodoperă a dramaturgiei ruse, unde sunt combătute, sub forma umorului, moravurile de provincie din acea epocă; Mantaua, 1843;

 – corespondență: Pasaje selectate din corespondența cu prietenii, 1846; Scrisori ale lui Gogol prezentate de V. Chenrok, 1901.

Citate asemanatoare

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.