Citate despre Nenorocire

Imaginatia da tuturor sentimentelor noastre energie si spontaneitate.

Intamplarile neasteptate, ca si nenorocirile, rareori vin singure.

Toate relele de care specia noastra este bantuita nu provin decat din erorile noastre, din interesele noastre, din interesele noastre rau intelese, din prejudecatile noastre, din ideile false pe care le avem asupra lucrurilor… omul a fost intotdeauna inselat de prejudecatile sale, de sperantele si de temerile sale.

Nenorocirile intamplatoare se lecuiesc usor; nu poti sa te feresti insa de niste evenimente care izvorasc necontenit din natura lucrurilor.

Trebuie sa fi resimtit in mod obisnuit nenorocirea sau sa te temi de ea pentru a lua parte la greutatile celor napastuiti.

Numai omul bun, omul rational, omul util celorlalti poa­te spune cu adevarat: am trait. Nu inseamna a trai, ci a vegeta, daca nu contribui la fericirea semenilor.

Nu putem sa nu recunoastem ca natura omeneasca contine multe imperfectiuni, daca n-ar fi decat violenta si rautatea. Progresul final va veni cu cunoasterea ampla a adevarului, care se va efectua concomitent cu progresele ratiunii. Ignoranta e baza tuturor nenorocirilor.

Adversis etenim frangi non esse virorum. Barbatii adevarati nu se lasa doborati de necazuri. (Silius Italicus, Punica)

Omul mai rau isi amaraste viata cu nenorocirile de care se teme ca vor veni, decat cu acelea care au si sosit si de care sufera.

Nenorocirea il face pe om mai bland, mai virtuos, natura lui devine mai sensibila.

Toata lumea se plange ca viata este scurta si ca timpul fuge repede, iar cei mai multi dintre oameni nu stiu ce sa faca cu timpul, nici cu viata.

Nenorocirile le poti indura, ele vin dinafara, sunt simple accidente. Dar sa suferi pentru propriile tale greseli, e cel mai greu de suportat.

Cei nenorociti au o intelegere mai adanca a raului.

Omul nu aduce la nastere nici bunatate, nici rautate, el aduce cu sine facultatea de a-si cunoaste nevoile, pe care este capabil sa le satisfaca el insusi, pasiunile mai mult sau mai putin vii, dupa organismul si temperamentul pe care natura i le-a daruit.

Nimeni nu poate crede ca el singur este cauza propriei sale nenorociri si ca toti ceilalti si-au castigat fericirea pe care o au.

Nu exista nici fericire, nici nenorocire in lume; exista doar compararea unei stari cu cealalta, si atata tot. Doar cel care a simtit nefericirea cea mai cumplita e in stare sa simta cea mai mare fericire. Ca sa-ti dai seama cat de bine este sa traiesti, trebuie sa fi dorit sa mori.

Lumea se plictiseste repede sa asculte nenorocirile altora si prefera sa-i ocoleasca pe cei nefericiti.

Nu exista suferinta mai mare decat amintirea fericirii trecute, in timp de nenorocire. (Divina comedie)

Un om indiferent fata de orice, lipsit de pasiuni, care isi este suficient lui insusi, n-ar mai fi o fiinta sociala.