J. D. Salinger
J. D. Salinger, pseudonimul literar al lui Jerome David Salinger, 1 ian. 1919 – 27 ian. 2010, scriitor american. A trăit 91 de ani.
Născut în New York, Jerome David Salinger a crescut în cartierul Upper West Side. În 1942, a fost chemat să-și satisfacă serviciul militar. A debarcat la Utah Beach pe 6 iunie 1944 și odată cu el, deja, primele șase capitole din romanul De veghe în lanul de secară (The Catcher in the Rye), viitoarea lui lovitură literară.
Agent de contraspionaj, a fost profund marcat de luptele sângeroase din Normandia și de descoperirea de către unitatea sa a lagărului de concentrare Kaufering, lângă Dachau.
După război, în 1950, a apărut O zi perfectă pentru peștele-banană (A Perfect Day for Bananafish), o nuvelă care a făcut senzație.
Salinger a început să devină cunoscut din 1948, odată cu știrile publicate în revista The New Yorker, dar celebritatea o va dobândi pentru romanul său De veghe în lanul de secară. Abordând tema adolescenței și a trecerii la maturitate, acest roman a devenit un clasic al genului, autorul cunoscând foarte devreme o mare popularitate, încă de la publicarea lui în anul 1951, la vârsta de 32 de ani.
În 1951, Jerome David Salinger a publicat De veghe în lanul de secară (The Catcher in the Rye), un roman considerat a fi capodopera sa. Această carte de renume mondial nartează povestea rătăcirii de trei zile a lui Holden Caulfield pe străzile din New York. Devenit emblematic, acest roman tratează adolescența, revoltele și preocupările ei. Personaj de o sensibilitate exacerbată, drăgălaș și batjocoritor, eroul de neuitat din De veghe în lanul de secară a emoționat mai multe generații de cititori.
Căsătorit de mai multe ori, Jerome David Salinger a părăsit scena publică în 1965, după publicarea cărților „Franny and Zooey” (1961) și „Seymour, an introduction” (1963).
Una dintre temele majore ale lui Salinger rămâne adolescența cu tulburările și deziluziile sale față de pierderea iremediabilă a inocenței copilariei. Descrierea alienării adolescentului Holden Caulfield a influențat în special cititorii aflați la această vârstă, romanul fiind foarte citit și controversat, vânzarea lui situându-se în jurul cifrei de 250 000 de exemplare pe an.
Salinger este, de asemenea, cunoscut pentru viața sa solitară: nu a avut nici o apariție publică, nu a dat nici un interviu și nu a publicat un singur rând timp de peste o jumătate de secol. Și-a publicat ultima lucrare originala în 1965 și a dat ultimul interviu în 1980.
Secret, evaziv, protejându-și cu strășnicie intimitatea, fugind de fotografi și jurnaliști, scriitorul nu și-a întrerupt niciodată tăcerea din anii 1960, până la moartea sa în 2010, la vârsta de 91 de ani.
Opere principale:
De veghe în lanul de secară, 1951 (The Catcher in the Rye); Nouă Povestiri, 1953; O zi perfectă pentru peștele-banană, 1948; Unchiul Wiggily în Connecticut, 1948; Chiar înainte de războiul cu eschimoșii, 1948; Omul care râde, 1949; Jos la bărcuță, 1949; Pentru Esme cu dragoste și suferință, 1950; Gura frumoasă și ochii mei verzi, 1951; Perioada albastră a lui de Daumier-Smith, 1952; Teddy, 1953; Franny și Zooey, 1961; Franny, 1955; Zooey, 1957; Dulgheri, înălțați grinda acoperișului, 1963; Carpenters si Seymour: o prezentare, 1963; Trei povestiri timpurii, 2014.
Citate asemanatoare
-
Omul care cade nu poate simţi sau auzi cînd a atins fundul. Cade, cade la nesfîrşit. Asta se întîmplă cu oamenii care la un moment dat în viaţă au căutat ceva ce nu puteau găsi în mediul înconjurător. Sau care şi-au închipuit că nu-l pot găsi. Şi care atunci au renunţat să mai caute. Au renunţat încă înainte de a fi început să caute cu adevărat. (De veghe în lanul de secară)E amuzant, ajunge sa faci in asa fel incat cineva sa nu inteleaga nimic din ceea ce ii spui si, practic, obtii tot ce vrei. (De veghe în lanul de secară) © CCCAproape întotdeauna se întîmplă ca oamenii să aibă chef de discuţie tocmai cînd n-ai tu. (De veghe în lanul de secară)Tipii ăştia frumoşi, care se cred buricul pămîntului, te roagă tot timpul să le faci cîte un mare serviciu. Şi asta numai şi numai pentru că se iubesc la nebunie şi îşi închipuie că nu se poate să nu-i iubeşti şi tu şi că mori să le faci servicii. Într-un fel, e amuzant! (De veghe în lanul de secară)Viaţa este, într-adevăr, un joc! Este un joc pe care se cade să-l joci după regulile lui.S-ar putea să prinzi atîta cultură cît să urăşti oamenii care vorbesc greşit gramatical. (De veghe în lanul de secară)Şi eu stau la marginea unei prăpastii ameninţătoare. Şi ştii ce fac? Prind copiii să nu cadă în prăpastie. (De veghe în lanul de secară)De fapt, cînd se iveşte ocazia, îmi place să tachinez fetele pînă le fac să sară în sus. Dar ce e curios e că, atunci cînd îmi place serios o fată, nu-mi mai vine s-o tachinez. Uneori am impresia că le place să le tachinezi ― de fapt, ştiu că le place ―, dar îţi vine greu să începi, cînd le cunoşti de mult şi nu le-ai tachinat niciodată. (De veghe în lanul de secară)…oamenii îşi închipuie întotdeauna că lucrurile sînt sută la sută cum spun ei. (De veghe în lanul de secară)Dacă fata-i frumoasă cînd vine la întîlnire, cine se mai sinchiseşte c-a întîrziat? Nimeni. (De veghe în lanul de secară)Nu vreau să spun că oamenii învăţaţi sau savanţii sînt singurii în stare să aducă o contribuţie valoroasă în folosul omenirii. Pentru că nu e aşa. Dar vreau să spun că oamenii talentaţi şi creatori, care se întîmplă să mai fie şi cinstiţi, şi savanţi ― ceea ce, din păcate, se întîmpă destul de rar ― tind să lase în urma lor o moştenire mult mai valoroasă decît oamenii care sînt doar talentaţi şi creatori, fără nimic mai mult. Tind să se exprime mai clar şi au, de obicei, perseverenţa să-şi ducă gîndurile pînă la capăt. Dar mai important decît orice e faptul că, în nouă cazuri din zece, sînt mult mai modeşti decît gînditorii lipsiţi de metodă şi spirit ştiinţific. (De veghe în lanul de secară)Politeţile astea mă ucid. Veşnic mă trezesc spunînd "Îmi pare bine de cunoştinţă" unor oameni pe care nu mă bucur deloc că i-am cunoscut. Totuşi, trebuie să spui lucrurile astea dacă vrei să trăieşti. (De veghe în lanul de secară)Recunoşti un om imatur fiindcă vrea să moară nobil pentru o cauză, în timp ce omul matur vrea să trăiască umil pentru una. (De veghe în lanul de secară)Din zece inşi care plîng de li se umflă ochii la filme proaste, nouă sînt nişte ticăloşi, nişte oameni mici la suflet. (De veghe în lanul de secară)Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.