Fericirea a ajuns la mine pe căi ocolite. Reţeta nu o pot da, pentru că sunt mulţi oameni care nu ar digera procesul de fabricaţie. Fericirea este probabil momentul acela scurt de extaz când întâlneşti un bărbat care îţi place sau îţi cumperi o geantă sau dai cu un parfum extraordinar. Genul ăla de fericire ţine puţin şi nu e durabil. Aş miza mai mult pe o pace interioară, care este rezultatul unei împăcări cu sine, cu destinul, aşa cum spuneau anticii este important să ne cunoaştem pe noi înşine, este excursia cea mai grea, pentru că o dată ce avem curajul să ne privim cu luciditate, urmează faza a doua, care este cea mai importantă, să schimbăm ce nu e bine pentru noi, în relaţiile cu ceilalţi sau cu destinul. Sunt lucruri care nu ne ies fiindcă nu ne sunt scrise şi nu le putem obţine cu forţa. Nicio viaţă nu este perfectă.
In ce ma priveste, cand apune soarele ma gandesc: a mai trecut o zi. Inca o zi in care n-am facut nimic. Iar cand rasare soarele, nu stiu incotro sa apuc, pe ce drum trebuie sa merg, unde vreau sa ajung. Eram sigura ca fericirea exista undeva, dincolo de zidurile casei noastre. Ca intr-o zi voi pune mana pe ea, asa cum pui mana pe o ceasca sau pe scoarta unui copac. Ca dragostea este supremul miracol...
Cel care doreste o viata de fericire alaturi de o femeie frumoasa, doreste sa se bucure de gustul vinului tinandu-l tot timpul in gura.
Fericirea nu e lucru usor; ea este greu de gasit in noi si cu neputinta de gasit aiurea.
Nu e suferinta pe lume pe care sa n-o rascumpere o singura zi de fericire. O mica lumanare alunga intunericul dintr-o mare camera.
Viaţa este un trandafir la care fiecare petală este o iluzie si fiecare spin, o realitate.
Oameni diferiti cauta fericirea in moduri diferite si pe cai diferite, si isi fac asadar diferite moduri de viata si forme de guvernare.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.