Citate de Julia Child

Nu-i aşa că toată frumuseţea vieţii este măreață, delicată şi pură ca această noapte? Cerul este o imensă cupolă albastră la zenit, schimbându-se spre orizont în verde, apoi în mov și violet. (Spre pol) © CCC

Alteri vivas oportet, si vis tibi vivere. Nu trebuie sa traiesti numai pentru tine, ci si pentru altii.

Doar simplul fapt că trăiești până la moarte reprezintă o muncă istovitoare.

Iubirea de viaţă este nedespărţită de frica de moarte.

Viata omeneasca e aproape ca fierul. Daca o intrebuintezi se uzeaza; daca n-o intrebuintezi, o distruge totusi rugina.

Învățăm să trăim când viața este pe sfârșite. (Eseuri)

Omule, traieste in fiecare zi ca si cum ar fi cea din urma din viata ta, si totusi, ca si cum ai mai avea cincizeci de ani de trait.

Cele mai mari si mai importante probleme ale vietii sunt, toate, esentialmente fara solutie. Nu vor putea fi niciodata rezolvate, ci doar depasite.

Trăiește azi ca și cum ar fi ultima zi. Și fă-ți planuri, ca și cum ai fi aici pentru totdeauna. (Zece negri mititei) © CCC

Viata seamana cu o poveste; ceea ce conteaza nu este lungimea, ci valoarea ei. © CCC

Vine un ceas al unei vieti cand iti ramane, printr-o singura fereastra, o singura priveliste, oricare ar fi ea. Citeste atunci cite ai vazut candva, sau macar aminteste-ti, si ai sa crezi ca vei fi fost candva o pasare sau insusi vantul.

Viata are ceva pentru fiecare.

Ce-i viaţa? Să rabzi poate o zi şi alta oare? Odihna, plictiseala, pot ele-ndestula? Cine-şi doreşte ochii apostolilor care Şterşi, îl jeleau pe zeul ce valu-l despica?   Ne-ncântă doar speranţa, a viselor minciune, Şi dragostea, agilă în inimi pătrunzând; Fremătător orgoliul sau voluptatea, când Dă, muzicii, asemenea făgăduinţi nebune! (Onoarea de a suferi - CVI (poezia 106), 1927)

Viata unui om este ceea ce gandurile lui o fac sa fie.

Curiozitatea de a trai: pentru mine viata e intotdeauna noua si plina de surprize…Viata e un spectacol variabil: toate scenele ei ma intereseaza, de la cele mai neinsemnate, pana la cele mai marete… Am toate curiozitatile, de-a pururi nesatioase: curiozitatea singuratatilor, a calatoriilor, a prieteniei, a iubirii, a cititului, a admiratiei, a tuturor viciilor si virtutilor. Niciodata n-am fost acelasi, nestatornicia e calauza curiozitatii.

Timp de câteva mii de ani, Pământul a fost populat exclusiv de animale minuscule, microscopice, invizibile cu ochiul liber. Acestea trăiesc din abundență în ape stagnante. Sunt minuscule la scara noastră. La scară atomică, sunt structuri gigantice; numărul de atomi din fiecare se ridică la mii de miliarde, carbon, azot, oxigen, hidrogen, generați în stele acum moarte. Aceste structuri vii, delicate, sunt mai mult decât suma moleculelor care le alcătuiesc. Au dobândit o proprietate care nu există în lumea nucleonilor și a atomilor: pot muri. Existența lor nu este asigurată automat de ansamblul forțelor fizice care le leagă. Pentru a trăi, ele trebuie să facă schimb constant de particule cu lumea exterioară. Atomii și fotonii care intră și ies din membranele lor au rolul de a le menține într-o stare de dezechilibru față de mediul înconjurător. Când această circulație încetează, se va reveni la starea de echilibru. Și vor fi moarte… (Praf de stele) © CCC

Viaţă şi roman: viaţa nimănui nu este un roman. Viaţa noastră, a oricăruia, este alcătuită din nenumărate tan­genţe la nenumărate romane.

Treburile casnice nu m-au deranjat niciodată... ceea ce m-a deranjat, mai târziu, a fost faptul că era de așteptat ca aceasta să fie viața ta... când ești casnică, ești constant întreruptă. Nu ai spațiu în viața ta. © CCC

Adevărata bucurie în viață aceasta este: să fim folosiți în slujba unui țel pe care noi înșine să-l socotim peste măsură de însemnat. Să fim o forță a naturii și nu un jalnic ghemotoc egoist de lipsuri și nevoi, care se jeluiește că lumea-ntreagă nu se devotează îndeajuns propriei noastre fericiri. Eu unul sunt de părere că viața mea aparține comunității și, cât trăiesc, a face tot ce pot în slujba ei este pentru mine în același timp datorie și privilegiu. Când îmi va sosi ceasul, vreau să mor folosit până la capăt, căci iubirea mea e cu atât mai mare cu cât muncesc mai mult. De bucurat, mă bucur de viață așa cum mi-a fost dată. Viața nu este pentru mine o lumânărică iute stinsă; ci o măreață torță pe care deocamdată o țin strâns și vreau s-o fac să ardă cu o flacără cât mai strălucitoare înainte de-a o da mai departe generațiilor care vin. (Om și Supraom)

Limita dintre viaţă şi moarte se numeşte tăcere.