Ar trebui să ne naştem bătrâni,
Să venim înţelepţi,
Să fim în stare de-a hotărî soarta noastră în lume,
Să ştim din răscrucea primară ce drumuri pornesc
Şi iresponsabil să fie doar dorul de-a merge.
Apoi să ne facem mai tineri, mai tineri, mergând,
Maturi şi puternici s-ajungem la poarta creaţiei,
Să trecem de ea şi-n iubire intrând adolescenţi,
Să fim copii la naşterea fiilor noştri.
Oricum ei ar fi atunci mai bătrâni decât noi,
Ne-ar învăţa să vorbim, ne-ar legăna să dormim,
Noi am dispărea tot mai mult, devenind tot mai mici,
Cât bobul de strugure, cât bobul de mazăre, cât bobul de grâu…
(Ar trebui)
Umanismul este crezul celor care cred ca, in cercul misterului invaluitor, destinele oamenilor sunt in mainile lor.
Daca barbatii ar trebui sa nasca, nici unul nu ar trece dincolo de primul copil.
© CCC
Istoria nu-i altceva decat povestea felului in care oamenii au luat lucrurile in propriile lor maini si in care s-au varat pe ei si pe altii in bucluc din pricina asta.
Prima conditie a victoriei este sacrificiul.
Justiția este o mașină care, după ce a primit un impuls de la cineva, continuă să meargă de la sine.
© CCC
Frumusetea unui sentiment se masoara prin sacrificiul pe care esti gata sa-l faci pentru el.
Prima conditie a victoriei este sacrificiul.
M-am născut pe 11 noiembrie 1918 la ora 23:15, în satul în care locuiesc și unde voi muri.
Mama îmi spunea adesea: „Am așteptat până noaptea să te nasc...”
Și adăuga, făcând cu ochiul din spatele ochelarilor:
„Habar n-avem să venim pe lume pe 11 noiembrie 1918: te-am născut în durere și în indiferență generală!”
(Jurnalul unui curios de la țară)
© CCC
Doamne, de ce ne-am nascut tineri? N-ar fi fost mai bine sa ne nastem batrani si sa intinerim an de an? Cat de bine am intelege intamplarile din viata si cat de ingaduitori am fi cand am judeca pe altii!
Era o asemenea zi de primăvară ce insuflă unui bărbat un dor inefabil, o dulceață dureroasă, o nostalgie care îl face să stea nemișcat, să se uite la frunze sau la iarbă, și să întindă brațele pentru a îmbrățișa nici el nu știe ce.
(Forsyte Saga)
© CCC
Lumea e o scena nepasatoare si nesimtitoare pe care vietile pasesc tantos sau se furiseaza si se aduna prin ungherele-i intortocheate.
Timpul a fost asemuit cu un fluviu, dar deosebirile sunt mari - nu poti, de pilda, sa-l traversezi, e cenusiu si curge molcom, e imens cat insasi lumea, n-are poduri si nici trecere prin vad; si totusi, din cate spun filozofii, poate curge si inainte si indarat; calendarul il urmeaza insa intr-un singur sens.
Ne nastem de doua ori? Da. Prima data, in ziua in care ne nastem pentru viata; a doua oara, in ziua in care ne nastem pentru iubire.
© CCC
Nu-i deloc rău să te naști în curtea de păsări când ai ieșit dintr-un ou de lebădă.
(Rățușca cea urâtă)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.